Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 201 din 29 ianuarie 2002, Judecătoria Craiova, a condamnat pe inculpatul N.K.A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, în ziua de 24 iunie 2001, inculpatul a sustras, din atelierul care aparține R.A. Apă Craiova o stație de emisie-recepție în valoare de 3.306.037 lei.
Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 218 din 1 aprilie 2002, a respins apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 709 din 7 iunie 2002, a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I pct. 87 C. proc. pen., susținând că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când după executarea pedepsei cu închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Conform art. 38 alin. final din același cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
În cauză, din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din dosarul nr. 15232/1994 al Judecătoriei Craiova, rezultă că prin sentința penală nr. 4722 din 31 octombrie 1994, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu aplicarea art. 224 și art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest și a scăzut arestul preventiv de la 24 mai 1994.
Prin decizia penală nr. 269 din 26 aprilie 1995, definitivă prin nerecurare, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de inculpat și a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. și l-a condamnat la 2 ani închisoare.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 24 mai 1994, iar la 26 iunie 1995, când a fost liberat condiționat, avea un rest neexecutat de 332 zile de închisoare.
Deci conform art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare se consideră executată la 23 mai 1996, iar termenul de reabilitare, de 5 ani, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a împlinit la 26 mai 2001.
Cum inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză la 24 iunie 2001, deci după împlinirea termenului reabilitării judecătorești, pentru condamnarea precedentă, aceasta nu mai poate constitui prin termen al recidivei postexecutorii, conform art. 38 alineat final C. pen.
Deci se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., iar pe cale de consecință, inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii de grațiere nr. 543 din 4 octombrie 2002.
Ca urmare, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o va înlătura și se va constata că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este grațiată prin Decretul nr. 543/2002.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 201 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei Craiova, deciziei penale nr. 218 din 1 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj și deciziei penale nr. 709 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul N.K.A.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură.
Constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este grațiată prin Decretul nr. 543/2002.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.