S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații K.N.M. și Ț.C.A. împotriva deciziei penale nr.205/A din 13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-au prezentat recurenții inculpați , ambii aflați în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat G.S., intimata parte civilă B.I. și intimata parte responsabilă civilmente Ț.M. Au lipsit intimata parte responsabilă civilmente Ț.I. și Autoritatea tutelară – Primăria sector 5 București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepselor aplicate acestora.
Intimata parte civilă B.I. a declarat că este de acord cu soluționarea recursurilor.
Intimata parte responsabilă civilmente Ț.M. a solicitat admiterea recursurilor.
Procurorul a pus concluzii în sensul că individualizarea pedepselor aplicate inculpaților corespunde criteriilor prevăzute de art.72 și art.52 din Codul penal și nu se impune reducerea pedepselor.
Procurorul a arătat că recursurile sunt admisibile sub aspectul aplicării dispozițiilor art.13 din Codul penal, ca urmare a intervenirii Legii nr.169 din 18 aprilie 2002 și pentru neaplicarea dispozițiilor art.99 și următoarele cu privire la infracțiunea prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 săvârșită de inculpatul Ț.C.A.
Inculpații, pe rând, având ultimul cuvânt au declarat că sunt de acord cu susținerile apărătorilor lor.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.85 din 4 aprilie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații K.N.M. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.c din același cod; și Ț.C.A. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e din Codul penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din același cod și la 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare, în total, inculpatul minor urmând să execute 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
Pe latură civilă, în baza art.346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 și următoarele din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată B.I.și inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul minor și în solidar cu părțile responsabile civilmente Ț.I. și Ț.M. să plătească 16.000.000 lei despăgubiri civile și 10.000.000 lei despăgubiri morale.
În baza art.112 lit.d din Codul penal, s-a dispus interzicerea aflării inculpaților pe raza municipiului Arad, după executarea pedepselor.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situației de fapt:
Inculpații, aflați în noaptea de 3-4 februarie 2002 în Arad, s-au înțeles să sustragă un autoturism, cu care, ulterior, să se reîntoarcă în București. Cei doi aveau asupra lor un pistol-jucărie, un cuțit și un briceag.
În scopul realizării înțelegerii, în jurul orelor 5,30 din noaptea de 4 februarie 2002, inculpații
l-au abordat pe B.I., taximetrist pe autoturismul Dacia Nova nr.de înmatriculare AR-49-ELI, acestuia cerându-i să-i transporte pe str.Abrud, sens în care inculpatul K.N.M. s-a îmbarcat pe bancheta din spate, iar Ț.C.A., pe locul din dreapta șoferului.
Ajunși în zona de destinație, Ț.C.A. i-a cerut conducătorului auto să oprească, după care K.N.M. i-a pus în ceafă pistolul jucărie și l-a atenționat „să fie cuminte”, altfel îl va împușca.
Concomitent, Ț.C.A. l-a atenționat să stea liniștit, „că are cuțit la el”.
Profitând de un moment de derută a celor doi, B.I. a coborât din vehicul și a strigat „Hoții, poliția!!!”, însă, rapid, autoturismul a fost pus în mișcare, la volan trecând Ț.C.A.
Prinderea celor doi inculpați a avut loc pe DN 7, în dreptul localității Lipova, după neoprirea vehiculului la barajul organizat de poliție.
Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.205 din 13 mai 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Nemulțumiți de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri, și în această cale de atac motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor ce li s-au aplicat.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se reține că procedând la stabilirea și aplicarea pedepselor în acord cu prevederile art.72 din Codul penal, text de lege care instituie criteriile generale de individualizare, instanța a considerat pericolul social grav al faptelor, săvârșite prin întrebuințarea de violențe fizice și verbale, împrejurările în care ele s-au comis, respectiv de două persoane împreună, de un inculpat major, în cazul lui K.N.M., împreună cu un inculpat minor și în formă agravată, în timpul nopții și într-un loc public- astfel că motivul de recurs vizând netemeinicia pedepselor de 7 ani închisoare și, respectiv, de 4 ani închisoare pentru inculpatul minor, nu este fondat.
În cauză însă, se constată că de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea definitivă, a intervenit Legea nr.169 din 18 aprilie 2002, act normativ prin care s-au modificat dispozițiile din Codul penal, inclusiv cele referitoare la infracțiunea de tâlhărie reținută sub aspectul agravantei prevăzută de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal (actualmente alin.21 lit.a).
În aceste condiții, recursurile declarate de inculpați sunt fondate pentru motivul neaplicării art.13 din Codul penal, cu referire la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, motiv de casare luat în discuție atât la cererea procurorului cât și din oficiu, conform art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală.
Potrivit art.13 alin.1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Astfel, în varianta existentă la data comiterii faptei când tâlhăria era săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, încadrarea juridică era cea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal, iar limitele de pedeapsă erau 5-20 ani.
În prezent, urmare modificării aduse art.211 alin.2 din Codul penal prin Legea nr.169/2002, această agravantă a infracțiunii de tâlhărie, fapta săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, este trecută de la alin.2 lit.a, la alin.21 lit.a, nou introdus, iar limita minimă a pedepsei ce se poate aplica, a fost majorată de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare, menținându-se limita maximă prevăzută în vechea reglementare, anume 20 ani închisoare.
Deci, prin modificările aduse Codului penal, s-a creat un conflict de legi care urmează a se rezolva conform art.13 alin.1 din Codul penal, în sensul că dintre două legi, urmează a se aplica dispozițiile legii celei mai favorabile, și anume, în cauza de față, legea existentă la data săvârșirii faptei, care, sub aspectul limitei minime a pedepsei, este mai favorabilă inculpaților.
În altă ordine de idei, inculpatul minor Ț.C.A. a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, în condițiile în care, și pentru aceasta, regimul sancționator trebuie să urmeze dispozițiile Titlului V –Minoritatea- din Codul penal, respectiv art.99 și următoarele.
Ca atare, și pentru această a doua faptă reținută în sarcina sa, se impune admiterea recursului declarat.
În conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, urmează a fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de inculpații K.N.M. și Ț.C.A. împotriva deciziei penale nr.205 A din 13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr.85 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Arad, după cum urmează :
- în ceea ce privește pe inculpatul K.N.M. pentru neaplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal cu referire la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.c din același cod.
Face aplicarea art.13 din Codul penal cu privire la această infracțiune cu menținerea pedepsei de 7 ani închisoare stabilită de prima instanță.
- în ceea ce privește pe inculpatul Ț.C.A. pentru neaplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal cu referire la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din același cod, și a dispozițiilor art.99 și următoarele din Codul penal cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, înlătură sporul de 1 an și descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a, d și e din Codul penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din același cod și de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966. Face aplicarea art.13 din Codul penal cu privire la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal și menține pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită de prima instanță.
Face aplicarea art.99 și urm. din Codul penal cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și menține pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită de prima instanță.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal inculpatul Ț.C.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, astfel că în final, acesta va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la 14 ianuarie 2003 pentru ambii inculpați.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.