Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12 decembrie 2003, petiționarul D.C., în conformitate cu dispozițiile art. 51, 52, 301 și 302 C. proc. pen., a formulat o cerere de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului Giurgiu, care prin încheierea din ziua de 27 ianuarie 2004, pronunțată în Camera de Consiliu, de către Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 52 alin. ultim C. proc. pen., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai cu recurs în termen de 48 ore din momentul pronunțării.
Analizând actele dosarului se constată că hotărârea a fost pronunțată de către Curtea de Apel București la data de 27 ianuarie 2004, iar soluția a fost comunicată petiționarului în ziua de 2 februarie 2003, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare privind comunicarea hotărârii penale.
Petiționarul a declarat recurs la data de 9 februarie 2004, așa cum este menționat în rezoluția pusă de conducerea Curții de Apel București pe cererea respectivă, iar petentul a scris declarația de recurs în ziua de 5 februarie 2004.
Față de cele menționate, este evident că recursul petentului a fost declarat peste termenul legal prevăzut de lege.
În consecință, acesta urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu din data de 27 ianuarie 2004 de către Curtea de Apel București, secția I penală, ca tardiv.
Obligă pe recurent să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2004.