Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 964 din 24 octombrie 2002, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, formulată de condamnatul Z.V. reținând că nu rezultă existența unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia nr. 796/ A din 4 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Prin recursul declarat, nemotivat în scris, condamnatul personal și prin avocat a lăsat soluția la aprecierea Curții.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Astfel, referatul de anchetă socială nu evidențiază existența unor împrejurări speciale de natură a avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Se precizează numai că petiționarul are un copil minor ce se află în îngrijirea concubinei sale care locuiește în condiții modeste și are mijloace materiale reduse, aspecte insuficiente pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 796 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.