Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 450 din 9 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 239 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G. la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 16 iunie 2001, la zi.
S-a luat act că părțile vătămate S.E., D.M., P.F. și B.E. nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14 iunie 2001, în jurul orei 15,00, lucrători ai poliției din cadrul D.G.P.M.B., aflați în misiune, s-au deplasat cu autobuzul 102, care a oprit în stația Drumuri între Vii. Aici, lucrătorii de poliție l-au observat pe inculpat care fixa cu privirea un lănțișor de aur pe care îl purta la gât partea vătămată.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, urcându-se în autobuz în spatele acesteia, după care cu mâna dreaptă a prins lănțișorul, smulgându-l și coborând din autobuz.
Lucrătorii de poliție au intervenit pentru a-l imobiliza pe inculpat, care, în acest moment a aruncat lănțișorul pe scările autobuzului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.G., arătând că nu este autorul faptei și solicitând audierea martorului din lucrări, precum și confruntarea cu partea vătămată.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 522 din 4 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A motivat instanța de apel că din procesul verbal, rezultă întreaga activitate infracțională a inculpatului, care după ce a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate, a opus rezistență, având loc un schimb de lovituri între acesta și lucrătorii de poliție, care se aflau în autobuz pentru depistarea unor astfel de fapte.
Lănțișorul nu a fost găsit asupra inculpatului, întrucât acesta în momentul în care a fost imobilizat, l-a aruncat pe scările autobuzului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea pentru tâlhărie, întrucât nu el este autorul faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În raport de probatoriul administrat în cauză situația de fapt a fost corect reținută, încadrările juridice date faptelor sunt legale, iar vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.
Procesul verbal încheiat la 14 iunie 2001, de lucrătorii de poliție, din care rezultă activitatea infracțională a inculpatului, se coroborează cu declarațiile martorului ocular V.N., care se afla în autobuz, și a văzut când inculpatul a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate și în momentul intervențiilor lucrătorilor de poliție l-a aruncat, lovindu-i pe aceștia, când au încercat să-l imobilizeze.
Motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat achitarea nu este întemeiat.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de pericolul social al faptelor comise, de împrejurarea că este recidivist, suferind anterior prezentelor fapte, două condamnări pentru furt calificat și tâlhărie, și a avut o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 14 iunie 2001, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 522 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2001, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.