R O M A N I A
S-a luat în examinare recursul
declarat de inculpatul U.G. împotriva deciziei
penale nr.255 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel
S-a prezentat recurentul inculpat U.G., asistat de apărător ales, avocat S.S.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii
atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la curtea de apel,
întrucât judecata s-a realizat cu lipsa de procedură cu inculpatul.
Apărătorul inculpatului a mai criticat soluțiile pronunțate și pentru greșita
încadrare juridică a faptelor, greșita individualizare a pedepsei și greșita
aplicare a măsurii de confiscare a bunurilor pronunțate din infracțiune.
Procurorul a pus concluzii în sensul că recursul inculpatului este admisibil
pentru lipsa de procedură la instanța de apel, motiv pentru care se impune
casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, care
urmează să analizeze și celealte motive de casare invocate la acest termen.
Inculpatul având ultimul cuvânt a declarat că este de acord cu susținerile
apărătorului său.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr.218 din 11 aprilie 2002 a condamnat pe
inculpatul U.G. la: doi ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul
penal și doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
influneță, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal.
In baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal a contopit pedepsele
stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 din Codul penal.
In baza art.257 alin.2 raportat la art.256
alin.2 din Codul penal a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900 USD echivalent în lei la cursul zilei și
5.000.000 lei, sume provenite din infracțiuni.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei,
cheltuieli judiciare.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
La începutul lunii ianuarie 1999, inculpatul U.G. a dat un anunț în
ziar din care rezultă că asigură „cu și fără viză transportul și loc de muncă
în Italia, în condiții deosebit de avantajoase”, indicând totodată numărul de
telefon la care putea să fie contactat.
In a doua jumătate a lunii ianuarie 1999, partea vătămată H.C. s-a
întâlnit cu inculpatul U.G. și acesta i-a confirmat că organizează plecări în
Italia, precizându-i totodată că în schimbul sumei de 1.100 USD poate să-i
obțină viza prin intermediul unor funcționari de la Ambasada statului italian.
După câteva zile, partea vătămată H.C. s-a întâlnit din nou cu inculpatul
și în prezența tatălui său, martorul H.I., i-a dat suma de 700 USD.
Folosind același procedeu, inculpatul U.G. solicită și primește
suma de 5.000.000 lei și 200 USD în două rate, de la partea vătămată C.G.
Părțile vătămate H.C. și C.G. l-au căutat în mai multe rânduri pe inculpat,
acesta invocând diferite motive care împiedicau plecarea în Italia.
La cererea lui C.G., inculpatul a emis o chitanță sub semnătură privată la data
de 07.01.1999 în care recunoștea că a primit suma de 5.000.000 lei.
După un timp, inculpatul a plecat în Italia, de unde a trimis o scrisoare și
solicită părții vătămate H.C. să-i acorde răgaz pentru a-i restitui
banii.
Impotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul U.G.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în
mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de influență, deoarece consideră că
încadrarea juridică corectă a faptei este aceea în infracțiunea de înșelăciune,
prevăzută de art.215 din Codul penal și a solicitat aplicarea unei sancțiuni
corespunzătoare gravității acestei fapte și persoanei făptuitorului.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.255 din 12 septembrie 2002 a
respins apelul inculpatului, ca nefondat, cu motivarea că în baza probatoriului
administrat în cauză, prima instanță a stabilit corect situația
de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă
încadrare în drept a faptei comise; a mai reținut instanța de control judiciar,
că a admite punctul de vedere a inculpatului cu privire la schimbarea
încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din trafic de influență, în
înșelăciune, ar însemna a-i crea o situație mai grea în propria cale de atac –
ceea ce contravine dispozițiilor art.372 alin.1 din Codul de procedură penală.
Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, în termenul legal a declarat recurs
inculpatul Ursu Gheorghe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând :
- nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, susținând că procedura
de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită atât la instanța de fond
cât și în apel, nefiind citat în Italia, la adresa indicată în dosar și a
solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la
instanța de fond;
- greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina sa, în infracțiunea
de trafic de influență, în loc de infracțiunea de înșelăciune, având în vedere
că pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuia ca
inculpatul să fi precizat numele funcționarului, funcția acestuia și faptul că
acesta are în atribuțiile de serviciu acordarea vizei promise de inculpat;
- greșita individualizare a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră,
și
- greșita aplicare a măsurii de confiscare a bunurilor provenite din
infracțiune.
Recursul declarat de inculpat este fondat în ceea ce privește cazul de casare
prevăzut de art.3859 alin.1 pct.21 din Codul de procedură penală
care se referă, printre altele, la situația când judecata în apel a avut loc
fără citarea legală a inculpatului.
Examinând hotărârile atacate și lucrările dosarului în raport de criticile
formulate de recurent, se constată că susținerile inculpatului în sensul că
judecata în fond s-ar fi realizat în condițiile lipsei de procedură cu aceatsa,
nu pot fi reținuite având în vedere că pentru
termenul
din data de 11 aprilie
2002 când a avut loc dezbaterea cauzei în fond, inculpatul a fost legal citat
la adresa pe care acesta a indicat-o prin cererea depusă la dosar prin
apărătorul său ales, și anume în Italia, Via Salaria,212, Monterotondo (RM) –
conform dovezilor de la filele 105-120 din dosarul de fond, între care se află
și dovada de înmânare a citației.
Fondată se dovedește, însă, susținerea inculpatului în sensul că judecata la
instanța de apel a avut loc cu neîndeplinirea față de el a procedurii de
citare, de vreme ce , în această fază procesuală, conform dovezilor de la
filele 19 și 20 din dosarul de apel, procedura de citare cu inculpatul s-a
realizat numai la domiciliul acestuia din comuna Bosia, jud.Iași și prin
afișare la sediul Consiliului Local al Municipiului Iași, cu toate că, din
datele dosarului reieșea că inculpatul U.G. se afla în Italia, unde de altfel a
și fost citat de prima instanță, aspect neluat însă în considerare de către
instanța de control judiciar.
In atare situație, instanța de apel, necitându-l pe inculpat la adresa indicată
de acesta, în Italia, prin procedura specială îndeplinită prin Ministerul
Justiției și trecând la judecarea apelului, a pronunțat o hotărâre lovită de
nulitate, conform art.197 alin.2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive și pentru a se da posibilitatea inculpatului U.G. să
se prezinte și să-și susțină motivele invocate prin cererea de apel, se impune
casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, la
curtea de apel.
Cu ocazia rejudecării apelului se va avea în vedere și susținerile inculpatului
prin notele scrise depuse la dosar în legătură cu recursul declarat.
Față de cele arătate, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.c din Codul
de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul U.G., va
casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași
instanță, în limitele și pentru considerentele arătate și a se dispune conform
dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul U.G. împotriva deciziei penale
nr.255 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea
de Apel Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.