Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 302 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpații B.V. și R.D. au fost condamnați la pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, primul și respectiv 8 ani închisoare cel de-al doilea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.V., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia de la 3 septembrie 2001, la zi.
S-a luat act că inculpatul R.D. este arestat în altă cauză.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2 milioane lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 4 milioane lei drept daune morale către partea civilă A.T.
S-a dispus obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care câte 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 18 iunie 2001, partea vătămată A.T., i-a găzduit în locuința sa pe cei doi inculpați. Aceștia au hotărât să o deposedeze de bani și bunurile de valoare din casă, motiv pentru care au legat-o, au lovit-o cu pumnii și picioarele și au amenințat-o cu moartea. În aceste împrejurări, partea vătămată le-a indicat inculpaților locul în care își păstra economiile, aceștia sustrăgând suma de 80.000 lei și un ceas de mână.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, susținând că partea vătămată le-a sustras cinci costume de haine din marfa pe care o aveau, astfel că au lovit-o cu palmele pentru a-i aplica o „corecție”.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere, proces-verbal de confruntare, raport de constatare tehnico-științific dactiloscopic, declarațiile martorilor P.C. și R.S., A.E., B.E.V., L.I.D., V.E., F.R., P.M., P.E., L.E.L., G.V., declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 412 din 16 septembrie 2002, a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și achitarea lor în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, făcând o judicioasă și pertinentă interpretare a materialului probator al cauzei și din care rezultă că B.V. și R.D. au săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina lor.
Declarațiile părții vătămate A.T. se coroborează cu cele ale martorilor A.E., V.E., F.R., P.M., L.E.L. care i-au văzut pe inculpați, i-au descris, iar martora A.E. i-a și recunoscut.
De altfel, prezența în locuința părții vătămate și lovirea nu este contestată de cei doi inculpați, dar aceștia susțin că numai R.D. a fost autorul agresiunii, în timp ce inculpatul B.V. a prezentat mai multe variante ale implicării sale (a fost el însuși lovit de celălalt făptuitor pentru lipsa de participare la lovire, dar a sustras portofelul, a părăsit locuința părții vătămate fără a contribui în vreun fel la comiterea faptei, se uita la televizor în timpul săvârșirii acesteia, interogatoriul instanței de fond sau dormea în timp ce inculpatul R.D. o tâlhărea pe partea vătămată ultimul cuvânt la instanța de recurs).
Toate aceste susțineri care se contrazic flagrant și sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză demonstrează nesinceritatea inculpatului B.V. în încercarea sa de a-și construi o apărare plauzibilă.
Prin urmare, primul motiv al recursurilor declarate, se dovedește a fi nefondat și urmează a fi înlăturat ca atare.
Cât privește motivul subsidiar al recursurilor, cu privire la reducerea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că nici acesta nu se dovedește fondat.
Fapta inculpaților B.V. și R.D. demonstrează o periculozitate deosebită, ei au avut o atitudine extrem de agresivă față de o persoană în vârstă, fără posibilități de apărare și care le oferise găzduire.
Deși banii și ceasul sustras au o valoare modică, Curtea reține că acestea reprezentau economiile părții vătămate și deci, importanța lor trebuie judecată cu altă măsură de apreciere.
Inculpații sunt recidiviști în condițiile prevăzute de articolul 37 lit. b) C. pen.; inculpatul B.V. a mai fost condamnat de două ori în 1994 și 1996 pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul R.D. a suferit zece condamnări pentru infracțiuni de furt, tâlhărie, omor calificat.
În aceste condiții, ei au demonstrat lipsa de receptivitate în ce privește reeducarea și reinserția lor socială, tratamentul penal ce li se aplică trebuind să dea dovadă de fermitate.
Pentru aceste argumente, Curtea constată că nu există motive de reducere a cuantumului pedepselor aplicate, ele corespunzând criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și scopului coercitiv preventiv stabilit de art. 52 C. pen.
Așa fiind, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile și să dispună obligarea inculpaților B.V. și R.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului B.V. va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 3 septembrie 2001, la zi.
Inculpatul R.D. este arestat în altă cauză.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V. și R.D. împotriva deciziei penale nr. 412 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V. durata reținerii și arestării preventive de la 3 septembrie 2001, până la 19 martie 2003.
Constată că inculpatul R.D. este arestat în altă cauză.
Obligă inculpații la câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.