Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 142/2003

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.

            S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G.S.

            Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

            Condamnatul  a declarat că înțelege să-și retragă recursul.

            Apărătorul desemnat din oficiu și procurorul, pe rând, au solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de condamnat.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr.52 din 27 februarie 2002, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul C.T.  privind întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr.3109/1999.

            Hotărând astfel, instanța a considerat că, împrejurările invocate de către condamnat nu îndeplinesc condițiile impuse de legiuitor prin dispozițiile cuprinse în art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.

            Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că are trei copii minori în întreținere, că întreaga familie este lipsită de mijloace de întreținere, prezența sa impunându-se, spre a o ajuta, chiar și pentru 3 luni.

            În termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul a formulat recurs, pe care, cu prilejul judecății, a declarat că și-l retrage.

            Referitor la cererea inculpatului condamnat, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.3854 alin.2 din Codul de procedură penală, părțile pot retrage recursul, conform prevederilor art.369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

            Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul  C.T.  împotriva deciziei penale nr.274 din 22 mai 2002 a Curții de Apel București –Secția I penală.

            Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.