Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 243 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul A.Șt. prin schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ultima și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale):
- la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte civilă S.C. M. SA Sfântu Gheorghe);
- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte civilă SC M. SA Râmnicu Vâlcea);
- 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen, cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte civilă S.C. S. SA Buzău) și
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte civilă SC B. SRL Târgu Jiu), urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 6 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 12 iunie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 252.584.454 lei despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Sf. Gheorghe, 1.290.017.977 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC M. SA Rm. Vâlcea și 25.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. B. SRL Tg. Jiu, respingând cererea privind acordarea despăgubirilor civile formulate de partea civilă SC S. SA Buzău.
În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 165 din același cod, s-a dispus înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 1.542.627.431 lei.
Potrivit art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea biletelor la ordin emise de inculpat la datele de 5 mai 1999, 24 iunie 1999, 30 iunie 1999 și 21 ianuarie 2000.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 5.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 4 noiembrie 1998, inculpatul în calitate de asociat unic al SC S. N.G.T., a achiziționat mărfuri în valoare de 72.494.700 lei de la SC M. SA Sf. Gheorghe, cu termen de plată în 7 zile de la data livrării, deși la acele date nu avea disponibil în contul deschis la bancă.
În aceeași calitate, inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 168.923.507 lei de la SC M. SA Rm. Vâlcea, pentru plata cărora la data de 5 mai 1999, a emis un bilet la ordin deși nu avea disponibil în contul deschis la bancă.
La data de 21 iunie 1999, în calitate de asociat unic al SC C. SRL a achiziționat produse de panificație în valoare de 255.000.000 lei, de la SC S. SA Buzău pentru plata cărora a emis un bilet la ordin deși nu avea disponibil în contul deschis la bancă.
La data de 27 ianuarie 2000, în aceeași calitate, inculpatul a achiziționat semințe de floarea soarelui, în valoare de 25.000.000 lei de la SC B. SRL Tg. Jiu, pentru plata căreia a emis un bilet la ordin, deși nu avea disponibil în cont.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 176 din 10 septembrie 2002, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A.Șt., a redus pedepsele aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., săvârșește în dauna părților civile SC M. SA Rm. Vâlcea și SC S. SA Buzău, de la 5 ani închisoare și respectiv 5 ani și 6 luni închisoare la două pedepse a câte 4 ani închisoare, urmând ca prin contopirea cu celelalte pedepse aplicate în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final 4 ani și 3 luni închisoare. Totodată s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Apelul declarat de partea civilă SC S. SA Buzău a fost respins, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Împotriva menționatei decizii, inculpatul A.Șt. solicitând în principal achitarea pentru cele patru infracțiuni de înșelăciune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a induce în eroare părțile civile, neachitarea prețului datorându-se blocajului financiar.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor față de circumstanțele sale personale și de lipsa antecedentelor penale.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică dată faptelor fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (documentele bancare privind SC S. N.G.T. SRL, administrată de inculpat, împuternicirea acordată martorului R.T. și declarațiile acestuia, contractul de vânzare-cumpărare și contractul de colaborare întocmit cu SC M. SRL și respectiv SC M. SA, facturile fiscale privind mărfurile livrate SC S. N.G.T. SRL, biletele la ordin emise de inculpat și refuzul bănci de a efectua plata datorat lipsei de disponibil în cont și declarațiile a opt martori, coroborate cu declarațiile inculpatului) care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă că în cursul lunii noiembrie 1998, în calitate de asociat unic al SC S. N.G.T., inculpatul a achiziționat de la SC M. SA Sf. Gheorghe, mărfuri în valoare de 72.494.700 lei, iar de la SC M. SA Rm. Vâlcea, mărfuri în valoare de 168.923.507 lei, deși cunoștea că nu are disponibil în contul de la bancă. Mai mult, pentru mărfurile achiziționate de la cea de a doua societate comercială, inculpatul a emis și un bilet la ordin în scopul menținerii în eroare a persoanei vătămate, document care a fost refuzat la plată de către organele bancare pe motiv de insolvabilitatea debitului.
În cursul lunilor iunie 1999 și respectiv ianuarie 2000, același inculpat, în calitate de asociat unic al SC C. SRL, a achiziționat produse de panificație în valoare de 255.000.000 lei de la SC S. SA Buzău și semințe de floarea soarelui, în valoare de 25.000.000 lei de la SC B. SRL Tg. Jiu, pentru plata cărora a emis două bilete la ordin, care au fost refuzate de organele bancare pentru lipsa disponibilului în cont.
Susținerile inculpatului referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, respectiv a laturii subiective, nu se confirmă, din probele administrate în faza de urmărire penală, cât și la prima instanță, care au fost completate de instanța de apel, prin audierea unor martori, rezultă fără dubiu că inculpatul a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate, atât cu ocazia încheierii contractelor, când a susținut în mod expres că dispune de sumele necesare achitării bunurilor achiziționate, cât și ulterior, când, față de trei dintre aceste societăți comerciale a emis bilete la ordin fără acoperire, în unele din acestea trecând valori care depășeau sumele datorate.
În sensul celor arătate, este de remarcat că inculpatul a valorificat imediat mărfurile achiziționate de la părțile vătămate, refuzând să-și achite datoriile față de acestea cu sumele de bani obținute.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a acestora, având în vedere, atât gradul sporit de pericol social al faptelor comise, cât și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, având o conduită sinceră în cursul procesului.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul A.Șt. împotriva deciziei penale nr. 176 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.