Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 242 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) din același cod, precum și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a fost contopită pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1417 din 25 mai 2001 a Judecătoriei Galați, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada executată de la 23 octombrie 2001, la zi.
Totodată, au fost anulate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 1417/2001 a Judecătoriei Galați.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale către părțile civile S.V. și S.Ș.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
În anul 1995, victima S.G. s-a căsătorit cu sora inculpatului (S.L.), relațiile dintre aceștia deteriorându-se, astfel că în luna decembrie 2000, s-au separat în fapt, victima fiind în relații de dușmănie cu membrii familiei I.
În seara zilei de 22 octombrie 2001, inculpatul s-a întâlnit cu victima în apropierea magazinului SC D. SRL din comuna Pechea, între ei având loc o dispută verbală, inculpatul lovindu-l lovindu-l pe S.G. cu pumnii în față. În acest context, victima a scos un cuțit din buzunarul hainei, însă nu l-a folosit, întrucât, inculpatul i-a aplicat în continuare lovituri cu pumnii, lovituri în urma cărora victima a căzut pe stradă.
Deși, l-a dezarmat pe S.G., acesta fiind căzut la pământ, inculpatul a continuat activitatea agresivă și i-a aplicat lovituri cu cuțitul în diferite zone ale corpului, până ce l-a adus în stare de inconștiență.
Ulterior, victima a fost transportată la Spitalul județean Sf. Apostol Andrei din Galați, unde a decedat.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor S.A., N.M., C.D., N.P., I.N., L.G., I.S., S.L. și I.S. și rapoartelor medico-legale, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 532 din 3 octombrie 2002, a admis apelurile formulate de părțile civile S.V. și S.Ș., a desființat sentința atacată numai cu privire la latura civilă și a majorat despăgubirile civile de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, iar daunele morale de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și părțile civile.
Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Părțile civile au criticat hotărârile pronunțate tot sub aspectul laturii penale, apreciind, că pedeapsa aplicată este prea blândă.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile formulate de părțile civile sunt inadmisibile.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați;
Instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus arătat.
În speță, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impune.
Potrivit acestui text, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa al inculpatului se desprinde concluzia, așa cum bine au reținut instanța de fond și cea de apel, că în momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare, fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
Din ansamblul probator aflat în dosar, rezultă că inculpatul a acționat în urma unei suite de situații provocatorii generate de victimă, care au dus în final, la reacția violentă a inculpatului.
Astfel, între inculpat și victimă preexista o stare de dușmănie de mai mulți ani, victima manifestându-se violent în familie, lovind atât pe fosta soție, cât și pe părinții inculpatului, împrejurare care a creat în psihicul inculpatului o stare emoțională deosebită în momentul când se întâlnea cu victima.
În seara în care s-a săvârșit infracțiunea, victima a fost cea care l-a acostat pe inculpat sub pretextul intenției de a discuta cu acesta, și tot victima a fost cea care a scos din buzunar un cuțit, l-a amenințat pe inculpat și l-a lovit, cauzându-i leziunile înscrise în raportul de constatare medico-legală.
Urmare a atitudinii agresive a victimei, inculpatul a reacționat, l-a dezarmat pe S.G. și i-a aplicat mai multe lovituri care în final au determinat decesul victimei.
Această succesiune de situații conduce la concluzia că atitudinea victimei a avut un rol importat în derularea agresiunii și că inculpatul a acționat ca urmare a stării de pericol în care s-a considerat în momentul scoaterii cuțitului de către victimă.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., au fost bine reținute, motiv pentru care prima critică formulată prin recursul parchetului nu este fondată.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește individualizarea pedepsei, sancțiunea stabilită de numai 5 ani și 2 luni închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancționator în urma aplicării art. 76 lit. a) și alin. (2) din același text, este prea blândă și nu respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit textului arătat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în parte specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în speță, analizarea exclusivă a unora dintre criteriile menționate (în special poziția sinceră a inculpatului) ignorându-se celelalte, inclusiv pericolul social concret al faptei, și mai ales urmările ireparabile ale infracțiunii, a determinat aplicarea unei sancțiuni greșit individualizate.
Totodată, nu s-au analizat cu atenție datele ce caracterizează persoana făptuitorului care nu este la prima faptă penală, el fiind anterior condamnat la pedeapsa de un an închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei (vătămare corporală gravă).
În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul majorării sancțiunii la 10 ani închisoare.
Ca atare, recursul declarat va fi admis numai sub acest aspect, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii, inclusiv dispozițiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, referitoare la contopirea pedepsei aplicate, prin prezenta deciziei cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1417/2001 a Judecătoriei Galați, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
Se va deduce perioada arestării preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la zi.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă S.V.;
Prin recursul formulat, partea civilă a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., și majorarea pedepsei aplicate.
Potrivit art. 3852 coroborat cu art. 362 lit. d) C. proc. pen., partea civilă poate declara recurs numai în ceea ce privește latura civilă. Ori, prin recursul formulat, partea civilă a atacat decizia Curții de Apel Galați pe latură penală, ceea ce nu este admisibil, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din același cod.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr. 532/ R din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul I.M.
Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 242 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Galați, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., pe care o majorează de la 5 ani și 2 luni închisoare, la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la 21 martie 2003.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă S.V. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.