Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată că prin sentința penală nr. 63 din 22 aprilie 2011, Tribunalul Mureș a dispus condamnarea inculpatului B.l., astfel:
- la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.;
- la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), art. 21 lit. c) C. pen.;
- la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei;
- la 19 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei;
- la 19 ani închisoare ,pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală, a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.
S-au contopit pedepsele stabilite, în temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea dintre acestea, cea de 19 ani închisoare, la care s-a adăugat, în urma contopirii, conform art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea din cele stabilite, a interzicerii unor drepturi [art. 64 alin. (1) lit. a), teza 2, lit. b) C. pen.], în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive, începând cu data de 01 octombrie 2010 și în continuare până la zi, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile de către succesoarea victimei, numita M.M.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea unui cuțit, ridicat de la locuința victimei și aparținând acesteia, succesoarei M.M., conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.
S-a făcut aplic. art. 191 C. proc. pen.
Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.l., sub acuza comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. și omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 30 septembrie 2010, în jurul orei 17:00, inculpatul B.l. se afla pe câmp în împrejurimile satului H., acesta fiind ciurdar la o fermă de vaci din satul S., jud. Alba, învecinat cu satul H. Tot în acea zonă se afla și martorul F.E., care o cunoștea pe victima B.M. de mai mult timp, fiind consătean cu aceasta și în relații bune, întrucât martorul, fiind o persoană fără ocupație și cu un intelect redus, primea de la aceasta, cu titlu de ajutor, de mâncare, în schimbul prestării unor mici servicii gospodărești.
După ce inculpatul și martorul au consumat vin, inculpatul și-a manifestat intenția de a cumpăra niște țigări, iar martorul, cunoscând că victima vinde țigări de contrabandă, s-a oferit să-l conducă pe inculpat la domiciliul acesteia, în scopul arătat. Au ajuns la domiciliul victimei în jurul orei 20:00 și au așteptat la poartă, răstimp în care victima i-a servit cu țuică și cu câte o țigară, însă a refuzat să le vândă alte țigări pe datorie, ba chiar a făcut o glumă cu inculpatul , căruia i-a întins un pachet de țigări, apoi și-a retras mâna în care îl ținea, aspect reținut din declarația martorului F.E. De altfel, starea de fapt relatată reiese atât din declarațiile inculpatului din ambele etape procesuale, cât și din declarația martorului precizat anterior. Din declarația martorului F.E. s-a mai reținut că inculpatul, văzând că victima nu dorește să-i dea țigări pe datorie, s-a întors la ciurdă pentru a face rost de bani, urmând să se întoarcă la domiciliul victimei pentru a cumpăra țigări, același martor susținând că el a mai rămas un timp la poartă, apoi a plecat, fără a intra în locuința victimei.
S-a arătat că în faza urmăririi penale, chiar și cu ocazia arestării sale preventive, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, arătând în mod amănunțit modalitatea comiterii lor și anume că, înainte de a merge înapoi la stână, aspect nesesizat de martor, a intrat în locuința victimei pentru a-i cere din nou țigări pe datorie și, enervat de refuzul constant al acesteia, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față, aceasta căzând pe spate, în pat, apoi i-a dat jos cizmele și pantalonii, întreținând un raport sexual nefinalizat cu ea. După aceasta, i-a cerut din nou țigări, victima refuzând, această atitudine a ei determinându-l pe inculpat să ia de pe masă un cuțit, cu care i-a aplicat două lovituri în zona pieptului. Constatând că victima a decedat, a căutat țigări în încăpere și, negăsind nimic, a părăsit locuința. A mai arătat că după ce a lovit victima cu cuțitul, acesteia i-a dat sângele pe gură și i-a acoperit fața cu pantalonii „fiind prea urâtă". La ieșirea inculpatului din locuință, martorul F.E. plecase.
S-a apreciat că martorul nu-și mai amintea dacă inculpatul a intrat în locuință, dată fiind starea sa psihică, acesta având probleme de natură mintală care se puteau agrava sub efectul alcoolului, cei doi consumând vin anterior deplasării la locuința victimei, fapt constatat chiar de instanță cu ocazia audierii martorului și a celorlalți martori ai acuzei, care au relevat aspecte similare. S-a reținut că, deși în fața instanței de fond inculpatul nu a mai recunoscut acuzele aduse, încercând să învinovățească pe martorul F.E. că ar fi intrat în locuința victimei, răstimp în care el ar fi așteptat afară, martorul a indicat că nu a intrat niciodată în casa victimei, deși o cunoștea de mic copil, iar în curtea locuinței acesteia intra numai cu acordul fiicei victimei. S-a arătat că inculpatul nu a putut oferi explicații asupra celor declarate anterior la urmărirea penală și chiar în fața judecătorului de fond, cu ocazia arestării, susținerea sa că ar fi fost agresat de organul de cercetare al poliției nefiind fondată.
Din acest motiv, s-a înlăturat declarația sa din faza de cercetare judecătorească fiind creditate ca veridice cele din faza urmăririi penale, în care inculpatul relata detaliat cele întâmplate, iar susținerile sale se coroborau cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor V.C. și V.T. (care au declarat că au găsit victima în poziția indicată de inculpat, îmbrăcată cu hainele descrise de acesta) cu fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și, nu în ultimul rând, cu concluziile raportului de autopsie medico-legală, care a stabilit cauza a morții violente victimei, stopul cardio-respirator survenit în urma unui politraumatism cu hematoame, excoriații, echimoze și plăgi tăiate-înțepate, produse în modalitățile descrise de inculpat, prin loviri directe repetate cu pumnul în zona feței, prin ștrangulare, prin loviri cu cuțitul găsit la fața locului. Inclusiv poziția în care se aflau inculpatul și victima s-a confirmat, așa cum a descris-o chiar inculpatul, în declarațiile de la urmărire penală și toate acestea converg spre o singură concluzie, că inculpatul se face vinovat de toate infracțiunile pentru care a fost dedus judecății, în modalitățile descrise în rechizitoriul Parchetului, vinovăția sa prezentându-se sub forma intenției directe.
Prima instanță de fond a reținut că:
- fapta inculpatului B.l. de a pătrunde fără drept în curtea și în locuința victimei B.M., fără a avea consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.;
- fapta aceluiași inculpat de a încerca să sustragă, prin amenințare și violență exercitate asupra victimei B.M., bunuri din locuința acesteia, nereușind să-și însușească vreun bun, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen.;
- fapta inculpatului B.l. de a întreține raport sexual normal cu victima B.M., ca urmare a punerii ei, prin aplicarea unor lovituri, în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- fapta inculpatul B.l. de a aplica victimei B.M. 4 lovituri cu cuțitul în zona inimii și de a încerca s-o ștranguleze, toate acestea cu intenția de a-i suprima viața, urmare care s-a și produs, cu scopul de a săvârși, dar și de a ascunde un viol și o tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentințe inculpatul B.l. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de omor calificat și omor deosebit de grav într-o singură infracțiune, de omor deosebit de grav, achitarea sa pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie și pentru infracțiunea de viol și reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat ca întemeiată critica inculpatului privind încadrarea juridică a faptelor, neputându-se reține în concurs o infracțiune de omor calificat și una de omor deosebit de grav împotriva aceleiași victime, încadrarea juridică corectă fiind într-o singură infracțiune, prev. de art. 174, 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen. Celelalte critici formulate de inculpat s-au apreciat ca nefondate.
În consecință, prin decizia penală nr. 42/A din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul inculpatului B.l. împotriva sentinței penale nr. 63 din 22 aprilie 2011 a Tribunalului Mureș și, rejudecând:
A desființat în parte sentința penală atacată și, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. h) C. pen., și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., într-o singură infracțiune (omor calificat și deosebit de grav) prevăzută de art. 174, 175 lit. h) și 176 lit. d) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul B.l. la pedeapsa de 19 ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) în condițiile art. 65 și 66 C. pen., pe o durată de 10 ani.
A menținut dispozițiile privind condamnarea inculpatului B.l. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen. și art. 197 alin. (1) C. pen. și a contopit, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse cu pedeapsa dispusă mai sus, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., art. 65 și 66 C. pen., precum și celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A menținut starea de arest preventiv și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenției preventive, cuprinsă în intervalul 22 aprilie 2011 până la zi.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului; suma de 200 RON, onorariu avocațial din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiției, către Baroul Mureș.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.l., care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 18 și 14 C. proc. pen., arătând că hotărârea instanței de apel nu este motivată, nu s-a pronunțat asupra cererii de achitare cu referire la infracțiunile de tentativă la tâlhărie și viol, pentru care solicită și în recurs achitarea, precum și redozarea pedepsei pentru infracțiunea de omor recunoscută ca atare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4158 din 7 decembrie 2011, a admis recursul declarat de inculpatul B.l. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Curtea de Apel Târgu Mureș.
În baza art. 3002 și a art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B.l.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a apreciat că apărarea inculpatului cu referire la tentativa la infracțiunea de tâlhărie și la infracțiunea de viol, prin care a solicitat achitarea, nu a fost în nici un mod analizată și argumentată de instanța de apel.
Afirmația cu caracter general, prin care instanța de apel reține că „din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul B.l. a săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată", nu satisface în nici un mod exigențele unei motivări a soluției cerută de normele procedurale.
S-a mai arătat că „susținerile inculpatului că nu a violat-o pe victimă și nu a încercat să o tâlhărească nu pot fi primite", fără însă a se argumenta de ce anume nu pot fi primite și care sunt probele care contrazic apărarea inculpatului.
Dacă pentru infracțiunea de viol se arată, lapidar, că inculpatul nu a putut explica de ce „victima a fost găsită dezbrăcată până la talie", pentru tentativa la infracțiunea de tâlhărie nu se indică nici o probă concretă și de altfel, nici nu reiese din expunerea situației de fapt de care anume bunuri a încercat inculpatul să o deposedeze pe victimă.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina vs. România), noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse judecății.
În cauza de față, simplul fapt că instanța de apel a apreciat, fără nici o trimitere la o probă concretă, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, nu satisface exigențele cerute de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 4A din 20 ianuarie 2012, a admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 63 din 22 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, sentință care a fost desființată parțial și, în rejudecare pe latura penală:
- în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracțiuni, respectiv, cea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. și cea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., într-o singură infracțiune de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen.;
- în baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen.;
- în baza art. 65, art. 66 C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) teza fin. și art. 176 alin. (1) teza fin. C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei sau după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării acesteia;
- în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 19 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite de prima instanță, de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen. și 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute;
- în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa complementară de 10 ani stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa complementară de 4 ani stabilită de prima instanță, aplicând inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 10 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, din 22 aprilie 2011 până la zi.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin acelei decizii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, dispunându-se a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Mureș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a ucis o singură persoană și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de omor deosebit de grav. Desigur că la încadrarea juridică dată prin actul de sesizare s-a avut în vedere faptul că omorul a fost comis pentru a ascunde săvârșirea altei infracțiuni (violul) - art. 175 lit. h) C. pen., precum și pentru a ascunde săvârșirea tâlhăriei rămasă în faza de tentativă - art. 176 lit. d) C. pen., însă nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru două infracțiuni de omor. S-a observat că, în considerentele hotărârii, încadrarea în drept a fost corect stabilită de prima instanță, însă în dispozitivul acesteia, fără să se fi pus în discuție schimbarea încadrării juridice, au fost aplicate două pedepse de câte 19 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, una de omor calificat și una de omor deosebit de grav. Din acest motiv, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, într-o singură infracțiune, cea de omor calificat și deosebit de grav, reținută prin actul de sesizare, aplicându-se pedeapsa de 19 ani închisoare, necesară și suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., dar ținând seama și de principiul neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art. 372 C. proc. pen., deoarece inculpatul este singurul care a atacat hotărârea primei instanțe.
Împotriva aceste decizii, inculpatul B.l. a declarat în termen legal, recursul de față, solicitând schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. și, în raport cu această nouă încadrare, aplicarea art. 3201 C. proc. pen.; iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs , dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
a) încadrarea juridică a faptei unice de omor, în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen. este corectă din moment ce comiterea violului și tentativei la tâlhărie a fost temeinic dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorului F.E., V.C. și V.T., procesul verbal de cercetare a locului faptei și raportul de expertiză medico-legală - autopsie, probe cu care se coroborează, pe deplin, atât declarțiile date de inculpat la organul de urmărire penală, cât și în fața judecătorului care l-a audiat cu ocazia arestării preventive. În acest context, de altfel, în recursul de față, consecvent cu recunoașterile sale anterioare, recunoașteri reținute, ca atare, atât de instanța de fond cât și de instanța de apel (care se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, potrivit art. 69 C. proc. pen.), nu a mai solicitat achitarea sa nici pentru viol și nici pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, premise esențiale pentru încadrarea juridică a faptei de omor în art. 175 lit. h) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen.
Astfel, potrivit probatoriului administrat, după intrarea victimei în casă, recurentul inculpat i-a spus martorului F.E. că va intra să ceară țigări și, fără să mai strige victima pentru a o atenționa că a intrat în curte, a pătruns direct în încăperea în care aceasta se afla, iar după consumarea raportului sexual, i-a cerut să-i dea țigări, însă la refuzul acesteia, inculpatul a luat un cuțit și i-a aplicat patru lovituri în zona pieptului, cauzându-i decesul. Așa cum a declarat chiar recurentul inculpat, omorul a fost comis și pentru a săvârși tâlhăria, respectiv pentru a obține pachetul de țigări pentru care, de fapt, pătrunsese în locuință.
Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma tentativei rezultă din faptul că inculpatul a exercitat violențe asupra victimei, pentru că aceasta nu a fost de acord să-i dea țigări, în acest sens, declarațiile inculpatului coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză medico-legală și procesul-verbal de cercetare la fața locului în cuprinsul căruia s-a consemnat că unul din cele patru sertare ale dulăpiorului din încăpere, era deschis, inculpatul afirmând că a căutat țigări și că a deschis un sertar, dar că nu a luat nimic din locuință.
Așadar,după cum corect a reținut instanța de apel, acțiunea de însușire a vreunui bun din locuința victimei, după folosirea violenței, nu a fost dusă până la capăt, astfel încât încadrarea juridică data faptelor comise de recurentul inculpat este corectă.
b) în raport cu cele expuse anterior, cererea formulată de inculpat, de a se da eficiență prevederilor art. 3201 C. proc. pen. (cerere examinată, de altfel, și respinsă și la rejudecarea apelului), nu poate fi primită din moment ce infracțiunea cu privire la care s-a declarat recurs este pedepsită, sub alternative, cu detențiunea pe viață, iar „procedura simplificată" reglementată de art. 3201 alin. (1)-(6) C. proc. pen. nu poate fi urmată, potrivit alin. (7) teza a ll-a a aceluiași art., într-un astfel de caz.
c) cu privire la pedeapsa rezultantă privativă de libertate (în cuantum de 19 ani închisoare), aplicată recurentului inculpat pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav [art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen.], Înalta Curte apreciză că este just individualizată, fiind aptă realizării finalităților prevăzute de art. 52 C. pen., având în vederea gravitatea deosebită a faptelor (omor calificat și deosebit de grav, violare de domiciliu, viol, tentativă la tâlhărie), modalitatea concretă de săvârșire a acestora și scopul urmărit (pătrunderea fără drept în locuința victimei, comiterea omorului pentru a ascunde violul și tentativa la tâlhărie), consecințele produse (constând inclusive în sumprimarea vieții unei persone), și periculozitatea inculpatului, demonstrată prin concursul de infracțiuni comis și, în special, prin violența cu care a cauzat decesul (lovituri repetate aplicate la nivel toracic cu un cuțit, lovituri cu pumnul în zona feței, ștrangulare).
Față de cele expuse, neconstatându-se incidența în cauză nici a altor temeiuri de casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.I., să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.l. împotriva deciziei penale nr. 4 A din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2010, la 4 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.