Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 944 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul S.M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din același cod, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2001 a Tribunalului București, dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin sentința atacată, în final inculpatul S.M.F. urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive de la 21 aprilie 2002 la zi, precum și reținerea de 24 ore din sentința penală nr. 237/2001 a Tribunalului București.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act, că partea vătămată SC T., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În ziua de 21 aprilie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpatul S.M.F., însoțit de numitul P.I.C., a intrat în magazinul T. din Complexul Mall din capitală și a probat mai multe perechi de pantaloni, dar nu a cumpărat vreun bun.
După aproximativ jumătate de oră, cei doi au revenit în magazin, inculpatul a profitat de neatenția vânzătoarei (care purta o discuție cu P.I.C.) a sustras trei perechi de pantaloni pe care i-a ascuns sub geacă și împreună cu prietenul său a părăsit magazinul. În acel moment, martora S.F. a sesizat că inculpatul avea ceva ascuns sub geacă și a atenționat-o pe colega sa, martora S.G. să-i oprească. La verificarea efectuată au fost găsite asupra inculpatului cele trei perechi de pantaloni pe care acesta i le-a aruncat lui P.I.C. și a fugit.
Pentru a-l determina să se oprească, martora S.F. a alergat după inculpat și în momentul în care a reușit să-l prindă acesta a lovit-o cu cotul în gură. Incidentul a fost observat de agentul de intervenție C.C. care l-a imobilizat pe inculpat.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor P.I.C., S.F., C.C., M.M. și S.S., probe coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 750/ A din 18 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, stabilindu-se în final, în urma aplicării art. 83 C. pen., ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., și anume pericolul social concret al faptei comise și persoana infractorului.
Pericolul social al faptei săvârșite rezidă în modalitatea în care inculpatul a acționat, atât pentru sustragerea bunurilor vizate, cât și pentru a-și asigura scăparea, lovind-o pe martora S.F., fiind necesară intervenția agentului de intervenție C.C.
În ceea ce privește persoana inculpatului, din probele aflate la dosar, rezultă că acesta este un infractor de obicei, el suferind încă din perioada minoratului mai multe condamnări penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și deși a beneficiat de clemența legii nu a desprins concluziile care se impuneau, continuând să aibă un comportament antisocial, el comițând infracțiunea de tâlhărie în condițiile recidivei postcondamnatorii.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta a fost avută în vedere de instanța de apel care a redus sancțiunea la 5 ani închisoare, minimul prevăzut de textul sancționator.
Cum din actele dosarului nu se pot reține circumstanțe favorabile inculpatului și care să conducă la concluzia reducerii pedepsei sub limita inferioară prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.F. împotriva deciziei penale nr. 750/ A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2002, la 21 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.