Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Consiliului Superior al Magistraturii și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul R.V., cere începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a magistraților M.J. și M.G. – judecători la Judecătoria Piatra Neamț și V.C., C. D., F.I., O.S. – procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual.
În justificarea acestei plângeri, petiționarul a susținut că procurorii care i-au soluționat mai multe dosare penale, s-ar fi comportat în mod abuziv față de el, care are probleme grave de sănătate, astfel că prin modul cum s-au desfășurat cercetările, i-ar fi pus în pericol viața. De asemenea, petiționarul a contestat modul cum au fost întocmite actele de cercetare în dosarele nr. 396/P/1992, nr. 936/P/1996, nr. 635/P/1996, nr. 414/P/1997 și nr. 181/P/1998 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul respectiv Judecătoria Piatra Neamț, precum și dosarul nr. 3756/1998 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Plângerea a formulat obiectul dosarului penal nr. 28/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a fost soluționată de procurorul C.I., din același parchet, prin rezoluția din 7 iunie 1999, de neînceperea urmăririi penale față de magistrații sus-arătați pentru faptele ce li s-au pus în sarcină, în baza art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva acestei soluții, petiționarul R.V. s-a adresat cu plângere Curții de Apel Bacău.
Plângerea nu a fost motivată la depunere, motivele de nemulțumire fiind evidențiate ulterior, oral în fața instanței, cât și prin memoriile depuse cu ocazia judecării cauzei. Printr-o cerere depusă la data de 3 iunie 2002, petiționarul R.V., arată că își restrânge plângerea, menținând-o numai cu privire la domnul procuror C.V. și a domnului procuror O.S., învinuindu-i de sustragere de documente și introducerea de documente false în dosarul în care a fost cercetat la plângerea părții vătămate S.M.
Susține astfel, că domnul procuror C.V. nu a înaintat în timp util adresa și obiectivele expertizei medico-legale solicitate de el la Laboratorul de Medicină Legală din Iași, că nu a efectuat înregistrarea pe casetă video a reconstituirii faptei, că prin modul cum a redactat adresa către acest laborator, el s-a antipronunțat asupra vinovăției sale. Susține că domnul procuror O.S., s-a interesat în mod direct de soluționarea cazului, impunând colegilor care efectuau lucrări o anumită conduită, care să se finalizeze cu condamnarea sa.
Se reclamă și faptul că la dosar au fost depuse și primite mai multe variante a aceleași foi de observație privind pe S.M., fără a se face verificările necesare stabilirii persoanelor vinovate de aceste modificări.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin încheierea din 12 septembrie 2002, dată în dosarul nr. 1849/2002, a respins plângerea penală formulată de petiționari împotriva rezoluției din 7 iunie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Petiționarii R.V. și R.A. au fost cercetați în dosarul nr. 635/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 C. pen., la plângerea părții vătămate S.M. din Piatra Neamț.
În dovedirea plângerii formulate, S.M., care a reclamat că la data de 18 octombrie 1995, R.V. și R.A. au lovit-o, a depus certificatul medico-legal nr. 2701/19 noiembrie 1995, în care se menționau leziunile prezentate de aceasta, și se concluziona că pentru vindecarea lor sunt necesare 35 - 40 zile îngrijiri medicale.
Cum cei învinuiți au contestat fapta și cum în cauză s-au depus acte medicale (foi ieșire din spital, foaie de observație, etc.), unele cu conținut diferit, în cauză s-a dispus și efectuat o nouă expertiză medico-legală de către Institutul Medico-Legal Iași.
Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iași, efectuând expertiza solicitată, constată că acordarea de 35 - 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare acordate de I.M.L. Neamț, nu se justifică în nici un mod, concluzie argumentată în conținutul raportului de expertiză.
Se concluzionează că S.M., la internare a prezentat leziuni traumatice, de tipul excoriațiilor și echimozelor, afecțiuni ce nu necesită acordarea unor zile de îngrijiri medicale.
Totodată în cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize psihiatrice în ce o privește pe S.M.
În raport de concluziile acestor acte medico-legale și de celelalte probe administrate în cauză, prin rezoluția din 4 iulie 1996 (procuror C.V.) s-a dispus încetarea urmăririi penale privind pe R.V. și R.A., iar dosarul a fost trimis spre competentă soluționare la Judecătoria Piatra Neamț, competentă a soluționa cauza sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Urmare plângerii formulate de R.V., prin rezoluția din 9 august 1996 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, soluția de încetare a urmăririi penale a fost infirmată și modificat dispozitivul în sensul că s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuiților R.V. și R.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și a celei prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
S-a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Piatra Neamț pentru a se proceda la judecarea cauzei sub acest aspect.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 5833/1996 la Judecătoria Piatra Neamț și a fost soluționată prin sentința penală nr. 122/1997, prin încetarea procesului penal ca urmare a introducerii tardive a plângerii.
Sentința a fost casată de Tribunalul Neamț prin decizia penală nr. 332 din 3 octombrie 1997 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, unde a fost înregistrată sub nr. 9049/1997 .
Dat fiind neconcordanța între actele medicale și medico-legale depuse la dosar, s-a dispus efectuarea unei noi expertize la Institutul Medico-Legal București, unde au fost înaintate toate actele depuse.
Comisia Superioară Medico-Legală, cu adresa nr. E.1/18250/1997, confirmă concluziile expertizei efectuate de către L.E.M.L. Iași.
La data de 7 octombrie 1998, se dispune scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la Judecătoria Miercurea Ciuc, soluționarea acesteia fiind strămutată de către Curtea Supremă de Justiție prin încheierea nr. 2327 din 17 septembrie 1998.
La Judecătoria Miercurea Ciuc cauza a fost înregistrată sub nr. 3756/1998 și soluționată prin sentința nr. 850 din 21 mai 1999.
Recursul a fost înregistrat sub nr. 1935/1999 la Tribunalul Harghita, soluționarea fiind strămutată la Tribunalul Bacău de Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din 12 noiembrie 1999 (dosar nr. 4096/1999).
În raport de toate datele menționate și de actele existente în cauză s-a constatat că toate apărările făcute de către petiționari au fost luate în considerare, verificate, ceea ce a condus și la schimbarea calificării faptei din art. 181 C. pen., care s-a reclamat în art. 180 alin. (1) C. pen.
În același timp, s-a învederat că din actele dosarului nu rezultă că cei doi procurori menționați de către petiționar ar fi acționat contrar atribuțiilor de serviciu, procurorul O. neefectuând acte de urmărire penală în cauză, iar susținerile că acesta a influențat ancheta nu sunt dovedite.
Față de această situație, s-a reținut că plângerea petiționarului a fost corect respinsă, toate apărările și nemulțumirile legate de anchetă fiind verificate de instanță care a pronunțat o soluție definitivă.
Drept urmare, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri petiționarii au declarat recurs, reiterând nemulțumirile lor cu privire la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul încheierii atacate rezultă că prima instanță a examinat plângerea, iar din confruntarea susținerilor făcute de petiționari, în raport cu actele de urmărire penală efectuate, se constată că în mod corect s-a dispus respingerea acesteia.
Cum din examinarea, în ansamblu, încheierii recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil a fi invocat din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, iar recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii R.V. și R.A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1894/2002 al Curții de Apel Bacău.
Obligă pe fiecare petiționar la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.