Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 616 din 28 iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul Z.C. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 4 septembrie 2001, la zi.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat către partea civilă S.N. la plata sumei de 44.604.568 lei, despăgubiri civile, din care 4.604.568 lei daune materiale și 40 milioane lei daune morale.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la 1.569.966 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de urgență Dr. Bagdasar, iar în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat la 1 milion lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În data de 11 iulie 2001, în cursul unui conflict, inculpatul Z.C. l-a lovit pe numitul S.N. cu o cazma în partea dreaptă a capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și infirmitate fizică permanentă, prin lipsa de substanță osoasă craniană, după ce în prealabil, partea vătămată îi aplicase mai multe lovituri în cap cu o halbă de bere. S-a reținut că fapta a fost comisă în curtea barului din comuna Jilava, unde ambele părți își au domiciliul.
Așa cum rezultă din copia F.O. nr. 11876/2001 a Spitalului de urgență Dr. Bagdasar, S.N. a fost internat în perioada 11 iulie – 18 iulie 2001, cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral prin agresiune. Hematom extradural temporoparietal drept.
Conform concluziilor raportului medico-legal nr. A 2/ J / 502 din 3 august 2001: „S.N. a prezentat leziuni traumatice la data de 11 iulie 2001, produse prin lovire cu corp dur (posibil cazma) pentru care necesită circa 70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii.”
Prin caracterele lor medicale, leziunile suferite au pus în primejdie viața sus-numitului, în lipsa unui tratament neurochirurgical corect aplicat în timp util, decesul lui S.N. nu ar fi putut fi evitat.
Lipsa de substanță osoasă craniană din regiunea temporoparietală dreapta este o consecință directă a traumatismului cranio-cerebral suferit de sus-numitul la data de 11 iulie 2002 și constituie infirmitate fizică.
Defectul de substanță osoasă craniană din regiunea temporoparietală stângă consemnat în actele medicale mai sus-menționate, este vechi și nu are legătură cu traumatismul suferit de sus-numitul la data de 11 iulie 2001.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de cercetare judecătorească confirmă constatările și concluziile expertizei din faza de urmărire penală și precizează următoarele: S.N. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, a necesitat pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile i-au pus viața victimei în primejdie, iar lipsa de substanță craniană din regiunea fronto-parieto-temporală dreapta constituie infirmitate fizică permanentă în înțelesul art. 182 C. pen.
Conform indicațiilor neurochirurgicale, în prezent, nu se reține indicație chirurgicală. Se recomandă regim igienico-dietetic, evitarea efortului fizic, a expunerii la soare, a consumului de alcool, tutun, cafea.
Se precizează că din documentația medicală și medico-legală pusă la dispoziție nu rezultă că partea vătămată ar suferi de afecțiuni care să fie influențate de consecințele traumatismului din 11 iulie 2001.”
S-a mai reținut că și inculpatul a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 8 zile și s-a apreciat că loviturile aplicate inculpatului de către partea vătămată au fost de intensitate redusă, ceea ce dovedește că aceasta nu a acționat cu intenția de a ucide, astfel că, prin rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă de omor a cărui victimă a fost inculpatul Z.C. S-a considerat că fapta întrunește elementele constitutive de infracțiuni de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., dar inculpatul nu a formulat plângere prealabilă în calitate de parte vătămată.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Z.C., solicitând achitarea, motivul invocat fiind acela că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, întrucât așa cum s-a derulat incidentul, partea vătămată a fost cea care l-a agresat, lovindu-l cu halba în cap, ca urmare a leziunilor traumatice a necesitat pentru vindecare circa 8 zile și tot partea vătămată a fost cea care a luat o cazma cu care a vrut să îl lovească în cap.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 595 A din 19 septembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat.
Nemulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă și netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.
În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă, de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele situației de fapt, începând cu obiectul folosit la agresarea victimei, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona corpului uman spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce; timpul de spitalizare și intervenția medicilor, nu pot modifica poziția subiectivă a inculpatului.
Din lucrările cauzei, se reține că intenția inculpatului de a ucide victima se deduce din natura obiectului folosit pentru lovirea ei (o cazma, obiect apt de a produce moartea), zona corpului victimei vizată, capul și intensitatea loviturilor aplicate.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei este tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., astfel cum în mod corect au stabilit instanțele anterioare.
În ce privește motivul de recurs vizând netemeinicia pedepsei aplicate, se reține că pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., individualizată în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reflectă pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este căsătorit, dat și faptul că nu a dat dovadă de sinceritate.
Executarea pedepsei în regim de detenție răspunde și scopului ei, stipulat în art. 52 C. pen.
În consecință, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și se va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 595 A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2001, la 25 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.