Asupra conflictului negativ de competență de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost admisă excepția de necompetență materială și funcțională a Tribunalului Militar Teritorial București, iar în temeiul art. 41 alin. (1) raportat la art. 282 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a căilor de atac declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul colonel (r.) N.T. și părțile civile M.F.A. și E.G.S. împotriva sentinței nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara, în favoarea Curții Militare de Apel.
S-a reținut, în esență, că prin sentința nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara, inculpatul colonel (r.) N.T. a fost condamnat la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 lit. c) și art. 41 C. pen.; 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 lit. e) și art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) și art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile și partea responsabilă civilmente; au fost anulate înscrisurile declarate false.
Prin decizia nr. 3 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost admise apelurile declarate în cauză de inculpatul colonel (r.) N.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și părțile civile M.F.A. și E.G.S., s-a desființat hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Prin decizia nr. 30 din 05 octombrie 2011, Curtea Militară de Apel a admis recursul procurorului, a casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial București.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Militar Teritorial București la data de 16 decembrie 2011.
Examinând excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Militar Teritorial București, invocată din oficiu, această instanță a reținut că, anterior modificărilor aduse art. 28 C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, potrivit competenței materiale și funcționale, Tribunalul Militar Teritorialul judecă în primă instanță, ca instanță de apel (apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani) și ca instanță de recurs.
S-a constatat că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul și, prin urmare, hotărârile pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată. În speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
S-a reținut, totodată, că, în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile tranzitorii din alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 202/2010, trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile alin. (3) al aceluiași art., în conformitate cu care, în aceste cazuri, dispozițiile respectivei legi privitoare la competență erau aplicabile, o atare interpretare fiind în spiritul Legii nr. 202/2010, acela de a se ajunge la o accelerare a soluționării proceselor, dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu se referă la căile de atac, ci la competența instanțelor cu privire la procesele în curs de judecată, în care instanțele au fost sesizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și nu au pronunțat hotărâri până la data intrării în vigoare a acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai dispozițiile art. 24 alin. (1), iar în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, ca în speță, dispozițiile art. 24 alin. (3).
Din interpretarea prevederilor art. 27 și 28, respectiv 281 și 282 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, s-a concluzionat că, în ceea ce privește competența de soluționare a apelului în materie penală, Curtea de apel a dobândit o competență exclusivă, iar în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, Curtea de apel are competență generală, iar Tribunalul are competență specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 27 pct. 3 și în art. 28 pct. 3 C. proc. pen.
S-a mai apreciat că hotărârea instanței de recurs prin care s-a casat decizia instanței de apel cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanța de rejudecare trebuind însă să fie legal sesizată și impunându-se, deci să verifice, regularitatea sesizării sale atât sub aspectul respectării dispozițiilor legale care prevăd sesizarea originară, cât și sub aspectul respectării dispozițiilor legale care prevăd sesizarea cu trimitere, această cerință rezultând din specificul nulității absolute [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.] de a nu putea fi înlăturată în niciun mod și de a putea fi invocată în orice stare a procesului, chiar și din oficiu.
Având în vedere normele care, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, reglementau competența Tribunalului Militar Teritorial (judecata în primă instanță și ca instanță de recurs) și față de excepțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 s-a concluzionat că, începând cu data de 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial nu mai putea fi sesizat cu rejudecarea unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. era abrogat prin art. 28 pct. 6 din Legea nr. 202/2010, competentă să soluționeze, în rejudecare, căile de atac formulate în speță împotriva sentinței penale nr. 48 din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, este Curtea Militară de Apel, care, în ceea ce privește competența de soluționare a apelului în materie penală, a dobândit o competență exclusivă, iar în ceea ce privește competența de soluționare a recursului, are competență generală (art. 282 pct. 2 și 3 C. proc. pen.) Tribunalul Militar Teritorial București având competență specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc. pen., obiectul cauzei neregăsindu-se printre cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Cauza a fost înregistrată la 06 februarie 2012 la Curtea Militară de Apel.
În fața acestei instanțe, inculpatul, prin apărătorul său, a ridicat excepția necompetenței materiale a Curții Militare de Apel susținând că, întrucât hotărârea primei instanțe a fost pronunțată mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este supusă căilor de atac prevăzute de C. proc. pen. până la apariția acestei legi.
Prin decizia nr. 4 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Curtea Militară de Apel, a fost admisă excepția de necompetență invocată de inculpatul N.T. și declinată competența de soluționare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpat și părțile civile M.F.A. și E.G.S. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București. S-a constatat existența conflictului negativ de competență între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar Teritorial București, cauza fiind trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționarea conflictului de competență.
Examinând excepția ridicată, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 202/2010, cauza fiind soluționată în primă instanță prin sentința nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara, anterior datei de 25 octombrie 2010, la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, hotărârea instanței de fond rămânând, deci, supusă apelului și recursului, căi de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
S-a reținut, totodată, că ulterior modificărilor aduse C. proc. pen., Curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, numai apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de Tribunale.
S-a concluzionat că hotărârea instanței de fond a rămas supusă apelului chiar și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, neavând relevanță împrejurarea că hotărârea instanței de recurs, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial București a fost pronunțată după intrarea în vigoare a acestei legi și că instanța Curții Militare de Apel nu este competentă să judece apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunalele militare, competența de soluționare a apelurilor declarate în cauză revenind Tribunalului Militar Teritorial București.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competență între această instanță și Tribunalul Militar Teritorial București, cauza s-a trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru rezolvarea conflictului.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar Teritorial București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, iar procesele pendinte la data schimbării competenței instanțelor legal învestite continuă să se judece de respectivele instanțe.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 282 C. proc. pen., Curtea Militară de Apel judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele militare teritoriale.
Raportând considerațiile teoretice anterior expuse speței de față se constată că, în cauză, procesul penal a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar soluționarea în primă instanță a cauzei s-a realizat prin sentința nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, prin decizia nr. 3 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost admise apelurile declarate, a fost desființată sentința apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva acestei ultime decizii a fost ulterior admis, prin decizia nr. 30 din 05 octombrie 2011, pronunțată de Curtea Militară de Apel, a fost casată decizia atacată și s-a dispus judecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial București.
Prevederile tranzitorii ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 își găseau aplicabilitatea în speță; astfel, ulterior judecării în primă instanță, instanța de apel a apreciat că se impune rejudecarea cauzei în fond (pentru nepronunțarea de către prima instanță asupra unor fapte), hotărâre ce a fost însă casată de instanța de recurs care a dispus judecarea apelurilor de instanța de apel, Tribunalul Militar Teritorial București. Așadar, în speță nu a avut loc o rejudecare a cauzei, cursul judecății fiind practic întrerupt la momentul ivirii conflictului negativ de competență în soluționarea apelurilor.
Rezultă, deci, că judecata era în mod evident guvernată de normele de competență în vigoare anterior modificărilor aduse prevederilor C. proc. pen. prin dispozițiile Legii nr. 202/2010.
Astfel, sentința pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Militar Timișoara era supusă apelului – a cărui competență de judecată revine Tribunalului Militar Teritorial București, decizia instanței de apel fiind supusă recursului (de competența Curții Militare de Apel).
O concluzie contrară, în sensul că, în speță, competența de soluționare a apelurilor declarate ar reveni Curții Militare de Apel, iar nu Tribunalului Militar Teritorial București, nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 282 pct. 2 C. proc. pen., ce prevede competența Curții Militare de Apel ca instanță de apel în cauze având ca obiect hotărâri pronunțate în primă instanță de tribunalele militare teritoriale, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, Înalta Curte va constata întrerupt cursul justiției și cu motivarea ce precede, va stabili că, în cauză, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva sentinței nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara revine Tribunalului Militar Teritorial București, potrivit dispozițiilor art. 28 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, instanță căreia i se va trimite cauza spre soluționare.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul N.T. urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată întrerupt cursul justiției.
Trimite cauza în vederea soluționării apelurilor formulate împotriva sentinței nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara, la Tribunalul Militar Teritorial București.
Onorariul pentru apărarea din oficiu pentru inculpatul N.T., în cuantum de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2012.