Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 10413 la 25 martie 2010 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2661/1/2010 la 26 martie 2010, M.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 1125 din 23 martie 2010 în dosarul nr. 1082/42/2009 pe care o consideră netemeinică și nelegală, fără a arăta în concret motivele de revizuire.
S-a atașat prezentei cauze dosarul nr. 1082/42/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1125 de la 23 martie 2010.
În dosarul mai sus menționat se găsesc și dosarele componente și anume dosarul nr. 1082/42/2009 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dosarul nr. 10610/281/2007 al Tribunalului Prahova, secția penală, dosarul nr. 10610/281/2007 al Judecătoriei Ploiești, dosarul nr. 1001/42/2007 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dosarul nr. 675/42/2007 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dosarul nr. 7419/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosarul nr. 414/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, lucrarea cu nr. 1313/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La termenul de judecată de la 13 mai 2010, Înalta Curte față de lipsa dosarului, în care s-a pronunțat decizia atacată și a amânat cauza la 24 iunie 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen, aflată la fila 4 dosarul Înaltei Curți.
La termenul de astăzi, a lipsit revizuientul M.C.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de trimitere a cauzei pentru efectuare de cercetări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 1125 de la 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1082/42/2009, cerere adresată direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin prisma dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că a fost investită cu o cerere de revizuire greșit îndreptată la instanța de judecată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 9 de la 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1082/42/2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul M.C.V., împotriva rezoluțiilor nr. 414/P/2009 din data de 16 octombrie 2009 și nr. 1313/II/2/2009 din data de 18 noiembrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.
S-au menținut rezoluțiile ca temeinice și legale.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul M.C.V., care a fost soluționat prin decizia penală nr. 1125 de la 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1082/42/2009.
Prin decizia mai sus arătată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 9 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
A fost obligat recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii pronunțate în recurs, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, revizuientul M.C.V. a formulat cerere de revizuire, pe care a adresat-o direct acestei instanțe, în condițiile menționate și face obiectul prezentei cauze.
Legiuitorul în conținutul art. 397 C. proc. pen. referitoare la cererea de revizuire a prevăzut, în mod expres, în alin. (1) al normei indicate că „Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.”
Totodată, în dispozițiile art. 399 din același cod privind efectuarea actelor de cercetare, în alin. (5) se stipulează că „După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente.”
Așa cum rezultă, pe calea interpretării gramaticale a sintagmelor folosite de legiuitor în conținutul dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen. ( „se adresează” ) și respectiv art. 399 alin. (5) din același cod ( „înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente”) are loc o delimitare accesibilă și previzibilă a modalității de sesizare a instanței competente cu privire la o cerere de revizuire, în sensul că aceasta are loc numai prin înaintarea de către procuror a materialului și concluziilor sale și nicidecum prin sesizarea pe calea cererii de revizuire adresată direct instanței.
Astfel, adresarea de către vreuna din persoanele care poate formula o cerere de revizuire, direct, instanței de judecată și nicidecum procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, iar cu ocazia verificării modului de sesizare, instanța constată inexistența concluziilor procurorului, ca urmare a neparcurgerii etapei obligatorii a cercetărilor efectuate de către procuror, echivalează cu o cerere greșit îndreptată la un organ necompetent, având drept consecință trimiterea cererii la organul judiciar competent.
În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că petiționarul M.C.V. a adresat cererea de revizuire a deciziei penale nr. 1125 de la 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, direct, acestei instanțe, nefiind parcursă procedura obligatorie prevăzută de art. 399 C. proc. pen., referitoare la efectuarea de cercetări, iar numai după aceasta, procurorul urma să înainteze întregul material al cauzei împreună cu concluziile sale instanței de judecată.
De altfel, parcurgerea acestei proceduri este obligatorie și cu ocazia formulării unei cereri de revizuire a hotărârii judecătorești, având ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 16 de la 6 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, ce se află afișată pe site-ul instanței supreme.
Prin decizia mai sus menționată a fost respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la incidența dispozițiilor art. 397-399 C. proc. pen. în ipoteza soluționării cererilor de revizuire a hotărârilor judecătorești având ca obiect plângeri împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
În considerentele deciziei arătate a fost în mod concret evidențiat conținutul dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., făcându-se referire și la condiții prevăzute în alin. (1), alin. (2) și alin. (5) ale art. 399 din același cod.
De asemenea, s-a reținut că „Aceste reglementări nu sunt susceptibile de interpretare. Însuși ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 402, art. 403, art. 404 și art. 406 C. proc. pen., prin care sunt reglementate măsurile premergătoare ce trebuie luate după primirea lucrărilor trimise de procuror, procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, măsurile ulterioare admiterii ei în principiu și soluțiile ce se pot adopta în cadrul rejudecării, nu îngăduie presupunerea că o asemenea cerere ar putea fi adresată și direct instanței, fără parcurgerea etapei prealabile de efectuare a actelor de cercetare de către procuror, căruia îi revine obligația să înainteze întregul material de verificare împreună cu concluziile sale. În astfel de condiții, este evident că textele de lege enunțate, prin claritatea și lipsa lor de echivoc, nu pot fi interpretate decât în sensul că legiuitorul a voit să instituie, prin reglementarea adoptată, obligativitatea parcurgerii de către fiecare cerere de revizuire a procedurii prealabile de efectuare a actelor de cercetare, de către procuror, necesare verificării ei sub aspectul temeiniciei, dat fiind că în practica judiciară s-au observat tendințe de aglomerare a instanțelor cu cereri vădit lipsite de obiect, informe sau depășind cadrul legal specific. Așa fiind, nu se poate considera că chestiunea de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești cât timp dispozițiile art. 397-399 C. proc. pen. reglementează cu claritate neinterpretabilă obligativitatea parcurgerii, de fiecare cerere de revizuire, a etapei efectuării de către procuror a actelor de cercetare prealabilă necesare verificării temeiniciei acesteia.”
În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că în prezenta cauză cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. vizează o decizie penală prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva unei hotărâri al cărei obiect a fost o plângere împotriva unei rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată, așa cum s-a arătat în mod efectiv, și cum nu a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie se impune trimiterea cererii de revizuire la procurorul de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. va trimite cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 1125 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1082/42/2009, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în vedere că acest parchet este competent, cauza fiind judecată în primă instanță la Curtea de Apel Ploiești.
Astfel, Înalta Curte se va desesiza, ca urmare a trimiterii cererii de revizuire la organul judiciar competent, iar felul hotărârii prin care dispune această măsură este sentința, ce este supusă numai căii de atac a recursului, ca și hotărârile de trimitere a plângerilor greșit îndreptate reglementate de art. 222 alin. (7), art. 2781 alin. (13) și art. 285 teza I C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., trimite cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. pentru efectuare de cercetări Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Cu recurs.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 iunie 2010.