Asupra cauzei penale de față:
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3581/1/2011, petentul M.I.R. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14 martie 2011, dată în Dosarul nr. 772/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând infirmarea acestei rezoluții și începerea urmăririi penale față de numitul B.G.
În conținutul plângerii sale, petentul a învederat că procurorul G.D.L. nu a motivat în niciun fel rezoluția dată, că față de plângerile anterioare a invocat noi infracțiuni a fi săvârșite de către procurorul B.G., respectiv fals intelectual (art. 289 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.), foloase de instrumente oficiale false (art. 287 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), fără a fi analizate, neefectuându-se acte premergătoare și nefăcând mențiune despre acestea în rezoluție.
Petentul a atașat un set de acte plângerii.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3582/1/2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta G.M.K. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 772/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, învederând la rândul său aceleași critici ca și petentul M.I.R.
Întrucât cele două plângeri vizau aceeași rezoluție și aceleași părți, Înalta Curte, la termenul de judecată din 29 septembrie 2011, a dispus conexarea celor două dosare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 772/P din 14 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 288, art. 287, art. 272 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul G.D.L. a reținut următoarele:
La data de 10 iulie 2010, numitul G.M.K. a formulat o plângere penală împotriva procurorului B.G. de la Direcția Națională Anticorupție pentru comiterea mai multor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 12/P/2008.
La data de 10 iulie 2010, persoana vătămată M.I.R. a formulat o plângere penală împotriva magistratului mai sus menționat cu un conținut similar celei formulate de către G.M.K., fiind înregistrată ca dosar penal nr. 773/P/2010.
La data 10 iulie 2010, numitul G.D. a formulat o plângere împotriva procurorului B.G. de la Direcția Națională Anticorupție cu conținut identic celor descrise mai sus, fiind înregistrată cu nr. 774/P/2010.
Prin rezoluția cu nr. 772/P/2010 din data de 20 septembrie 2010, în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus conexarea Dosarelor nr. 773/P/2010, 774/P/2010 la Dosarul nr. 772/P/2010, pentru o mai bună înfăptuire a justiție, fiind vorba despre aceleași fapte și același făptuitor.
„Infracțiunea de fals intelectual constă în aceea că, în mod repetat în lunile martie-iunie 2010, acesta a atestat, în mod mincinos, în mai multe acte procedurale, faptul că la audierea martorilor C.B., S.S. și S.Ș. ar fi a participat o persoană cu numele de S.M., care ar poseda autorizație de traducător emisă de Ministrul Justiției din Republica Turcia.”
Această susținere a fost consemnată în referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, precum și în rechizitoriu, iar cu privire la identitatea numitei S.M., persoana vătămată apreciază că procurorul de caz a semnat în fals pentru aceasta și a folosit fără drept parafa acesteia, a trimis la instanța de judecată documentele falsificate la dosarul penal nr. 5008/2/2010 al Curții de Apel București solicitând condamnarea inculpaților G.L.C., M.I.R., B.B. și G.D.
Iar cu privire la reținerea sau distrugerea de înscrisuri, persoanele vătămate atașează o listă cu înscrisurile despre care consemnează că au dispărut de la dosarul cauzei.”
Din verificările efectuate la registratura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a rezultat că au fost formulate mai multe plângeri cu conținuturi similare fiind înregistrate cu nr. 464/P/2010, 606/P/2010 și 605/P/2010.
Prin rezoluția cu nr. 464/P/2010 din data de 15 mai 2010, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.G. de la Direcția Națională Anticorupție, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246-248 C. pen., art. 25 raportat la art. 260 alin. (4) C. pen., art. 266 alin. (1) și (2), art. 2671 și art. 268 C. pen.
„S-a reținut că, prin sesizări conexate, denunțătoarea G.M.K. și persoana vătămată M.I.R. au solicitat cercetarea magistratului B.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246-248 C. pen., art. 25 raportat la art. 260 alin. (4) C. pen., art. 266 alin. (1) și (2), art. 2671 și art. 268 C. pen., cu prilejul soluționării Dosarului nr. 12/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție.
Au fost aduse în prim plan anumite situații procedurale din dosarul cu numărul de mai sus, iar potrivit verificărilor efectuate la Direcția Națională Anticorupție, Dosarul nr. 12/P/2008 se afla în faza urmăririi penale, astfel că s-a apreciat că, de fapt, plângerea constituie în realitate o plângere împotriva actelor efectuate și măsurilor luate de procuror. Pentru aceste considerente, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele reclamate nu există, iar sesizările au fost trimise la Direcția Națională Anticorupție”.
Aceleași persoane vătămate, respectiv G.M.K. și M.I.R., au formulat în cursul anului 2010, plângeri penale împotriva procurorului P.L. de la Direcția Națională Anticorupție pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de art. 248, 2481 C. pen., art. 25 raportat la art. 181, art. 25 raportat la art. 260 C. pen., raportat la art. 268 și raportat la art. 260 C. pen., toate în legătură cu ancheta derulată în Dosarul nr. 12/P/2008.
Plângerile formulate au fost înregistrate cu nr. 605/P/2010 și 606/P/2010 și au fost conexate la data de 10 iunie 2010.
Prin rezoluția nr. 605/P/2010 din data de 27 septembrie 2010, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.L., procuror șef al secției de combatere a corupției din Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, 2481 C. pen., art. 25 raportat la art. 181, art. 25 raportat la art. 260 C. pen., raportat la art. 268 și raportat la art. 260 C. pen., întrucât faptele nu există.
S-a reclamat că în luna martie 2010 a emis o delegație de deplasare în Turcia pentru procurorul B.G., învestit cu soluționarea Dosarului nr. 12/P/2008, în baza căreia au fost decontate din fonduri publice, în mod nelegal, cheltuieli de cazare și transport;
- procurorul P.L. l-a determinat pe procurorul B.G. să folosească în cauză serviciile unui interpret care nu se află înscris în lista traducătorilor și interpreților autorizați în condițiile Legii nr. 178/1997;
- i-a impus aceluiași procuror să dispună reținerea, punerea în mișcare a acțiunii penale și să propună arestarea preventivă a inculpaților G.L.C., M.I.R., B.B. și G.I., cunoscând că sunt nevinovați;
- a dispus procurorului B.G. să nu depună la dosar declarațiile unora dintre persoanelor audiate, precum și a unora dintre transcrierile convorbirilor telefonice.
Dosarul nr. 12/P/2008 a fost format ca urmarea a denunțului formulat de către cetățeanul turc A.K. împotriva lucrătorilor de poliție G.L.C., M.I.R., B.B. și G.I. din cadrul poliției de frontieră de la Aeroportul Internațional B., au pretins și primit diferite sume de bani de la un număr de 7 cetățeni turci pentru a le permite intrarea în țară, respectiv pentru a le permite reîntoarcerea în țara de origine și pentru a nu-i prezenta la arestare, având în vedere că în bagajul unuia dintre aceștia se găsise un cartuș neutilizat.
Pe parcursul derulării anchetei, inculpații, personal sau prin apărătorii aleși, au formulat cereri de administrare de probe ce au fost respinse motivat de către procurorul B.G., iar plângerile în temeiul art. 278 C. proc. pen. au fost soluționate (de către procurorul șef al structurii, P.L.)
Plângerea împotriva soluției a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția cu nr. 9083/4057/II/2/2010, constatându-se că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică.
Procurorul a reținut că în plângerea formulată de către cei doi petenți se invocă aceleași aspecte din dosarele anterioare, cu deosebirea că acestea îl vizează pe procurorul B.G. și nu pe procurorul P.L.
S-a mai reținut că, întrucât dosarul privindu-i pe inculpații G.L.C., M.I.R., B.B. și G.I. în care sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 se află pe rolul instanței de judecată, toate aspectele de nelegalitate învederate de către petenți pot fi constatate în acest cadrul procesual și se vor dispune măsuri corespunzătoare, nefiind permis ca nevinovăția să fie dovedită prin alte mijloace decât cele prevăzute de C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluții petenții, au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluția nr. 2619/845/II/2/2011 din 05 aprilie 2011, a respins-o ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea soluției.
S-a reținut că pentru soluțiile dispuse de procuror există căi specifice de atac în care se pot constata nelegalitatea sau netemeinicia acestora, magistrații neputând avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluție sau alta.
Nemulțumiți de modul în care au fost soluționate plângerile, petenții s-au adresat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea rezoluțiilor, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul B.G., acesta, în opinia petenților, săvârșind infracțiunile/faptele reclamate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, constată nefondate plângerile formulate de petenții G.M.K. și M.I.R. pentru următoarele considerente:
Plângerile penale formulate de către petenți vizează aspecte ale activității de cercetare și urmărire penală desfășurată de către procurorul intimat în Dosarul nr. 12/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție, care în opinia acestora sunt nelegale și ar îmbrăca forma infracțiunii.
Se arată că în mod repetat, intimatul în lunile martie-iunie 2010 a atestat în mod mincinos, în mai multe acte procedurale, faptul că la audierea martorilor turci ar fi participat o persoană cu numele S.M., care ar poseda autorizație de traducător emisă de Ministerul Justiției din Republica Turcia, deși aceasta nu există.
Se învederează că intimatul ar fi falsificat semnătura acestei persoane și a folosit fără drept parafa acesteia, iar denunțurile astfel falsificate au fost depuse în Dosarul nr. 5008/2/2010 al Curții de Apel București, săvârșind infracțiunea de uz de fals.
Aceluiași intimat i se mai impută că ar fi sustras din dosarul de urmărire penală o serie de înscrisuri săvârșind infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri.
Înalta Curte, contrar celor susținute de către petenți, apreciază că deși învestită cu o plângere întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., aspectele învederate în plângerea penală au legătură directă cu Dosarul nr. 5008/2/2010, aflat în faza recursului, putând fi analizate în acest cadru procesual, atrăgând, în cazul în care vor fi găsite întemeiate, consecințe directe asupra soluției, motiv pentru care nu se poate substitui instanței învestită cu judecarea cauzei penale respective.
Este adevărat că prezentul dosar, cât și Dosarul nr. 5008/2/2010, nu au același obiect și temei, privesc căi de atac diferite, însă așa cum am menționat, aspectele învederate de către petenți sunt de natură să influențeze soluția în Dosarul nr. 5008/2/2010, instanța de recurs urmând să analizeze toate actele și lucrările dosarului, fiind singura în măsură să constate temeinicia susținerilor petenților.
În prezenta plângere, petenții au depus copie de pe declarațiile martorilor turci audiați prin videoconferință în Dosarul nr. 5008/2/2010 în ședința publică din 17 aprilie 2012, din care rezultă că aceștia au fost chestionați în legătură cu prezența traducătorului de limbă turcă, cu modul de audiere, instanța urmând să se pronunțe cu privire la aceste aspecte în cadrul hotărârii pe care o va lua.
În cursul unui proces penal aflat în curs de soluționare, C. proc. pen. le asigură persoanelor acuzate căi legale pentru exprimarea nemulțumirilor legate de pretinsa nerespectare ale dispozițiilor procedurale or pretinsa nerespectare ale drepturilor și garanțiilor lor (constituționale, civile sau procesual penale), respectiv:
- plângeri împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală (art. 275-278 C. proc. pen.);
- cereri de recuzare (art. 51 și urm. C. proc. pen.);
- cereri pentru propunere de probe (art. 67 și urm. C. proc. pen.);
- plângeri împotriva ordonanței procurorului în materia măsurilor preventive (art. 1402 C. proc. pen.);
- plângeri ale avocatului în faza de urmărire penală [art. 172 alin. (6) C. proc. pen.];
- cereri pentru excluderea mijloacelor de probă obținute în mod ilegal [art. 64 alin. (2) C. proc. pen.];
- cereri pentru restituirea la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pe motive de nulitate (art. 332 C. proc. pen.);
- cereri și excepții formulate în faza judecătorească sau în cursul urmăririi penale (art. 320 C. proc. pen.).
Toate aceste căi legale sunt exercitate în chiar procesul penal aflat în curs de soluționare și nu în afara acestuia prin formularea unor plângeri penale față de procurorul sau judecătorul care supraveghează/efectuează urmărirea penală sau judecă cauza respectivă.
Aceasta a fost și rațiunea pe care procurorul a avut-o când a dispus respingerea plângerilor petenților.
Deși petenții arată că nu se plâng de nerespectarea normelor procedurale, ci de săvârșirea unor infracțiuni cu ocazia instrumentării dosarului, aceștia pierd din vedere faptul că la baza existenței respectivelor infracțiuni stă practic o încălcare a acestor norme procedurale, astfel încât nu se pot disocia cele două aspecte.
Din această perspectivă nu se poate susține că rezoluția este nemotivată sau că nu s-au efectuat acte premergătoare, susținerile petenților fiind nefondate.
Actele depuse de către petenți la dosar susțin criticile acestora însă urmează a fi analizate și avute în vedere în cadrul soluționării recursului, instanța, neputând analiza aspecte de legalitate sau temeinicie în afara cadrului legal expres menționat de C. proc. pen. (printr-o procedură situată practic în afara procesului penal aflat în curs de desfășurare), întrucât în C. proc. pen. nu se prevede dreptul de a formula o plângere penală împotriva procurorului care efectuează/supraveghează urmărirea penală, în cazul în care procesul penal este în curs de desfășurare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondate plângerile petenților.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și decizia nr. 82/2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenții vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții M.I.R. și G.M.K. împotriva rezoluției din 14 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pronunțată în Dosar nr. 772/P/2010.
Menține ca legală și temeinică soluția atacată.
Obligă petenții la câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012.