Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința penală nr. 290 din 9 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.S. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b, d) și e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2001, la 14 noiembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.S., că acesta a primit o parte din bunurile sustrase de coinculpatul T.P., la data de 8 noiembrie 2001, cunoscând faptul că bunurile provin din furt.
Instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că la momentul sustragerii bunurilor inculpatul P.S. se afla în București, în locuința socrilor săi și nu la Slobozia, astfel încât, nu se poate reține că a participat la comiterea furtului.
De asemenea, s-a apreciat că din probe, rezultă că este nereală susținerea lui T.M., șoferul autoturismului, că a fost sechestrat de doi bărbați, unul dintre aceștia fiind inculpatul P.S., astfel încât, s-a concluzionat că fapta de lipsire de libertate nu există.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 772/ A din 29 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.S. și a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații D.N. și T.P., de asemenea, condamnați în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs în numele inculpatului P.S. numita I.G., concubina inculpatului.
Recursul este inadmisibil.
În art. 3852 raportat la art. 362 C. proc. pen., se menționează expres și limitativ persoanele care pot face recurs, iar în art. 362 alin. (2) se precizează că pentru inculpat calea de atac poate fi declarată și de către reprezentantul legal (când este cazul), de către apărător și de către soțul inculpatului.
Întrucât I.G., concubina inculpatului, nu face parte din categoria persoanelor care potrivit legii pot declara recurs pentru inculpat, calea de atac fiind exercitată de o persoană fără calitate este inadmisibilă.
În consecință recursul va fi respins ca inadmisibil conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva deciziei nr. 772 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.