Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 342/ D din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, s-a dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta din 5 mai 2001), la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta din septembrie 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 215 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din iulie - august 2001) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 11 lit. a) și art. 4 lit. b) C. pen., contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsa de executat 3 ani închisoare.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
În temeiul art. 86 alin. (2) C. pen., s-a dispus fixarea termenului de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii;
În temeiul art. 85 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost supus pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de organele stabilite de instanță, privind supravegherea; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 alin. (4) C. pen.
În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500.000 lei, a sumei de 50 mărci germane și a sumei de 300 dolari S.U.A., sau contravaloarea valutei în lei, la data punerii în executare a hotărârii.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.D., suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bacău a sumei de 300.000 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu (av. Popovici M.).
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile avocaților din oficiu.
S-a reținut în fapt că, inculpatul R.N., în perioada mai – septembrie 2001, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit, de la M.V., din municipiul Onești, sumele de 300 de dolari S.U.A., 50 mărci germane și 1.500.000 lei, iar de la A.A. din comuna Bârsănești, jud. Bacău a pretins și primit suma de 10.000.000 lei, în două tranșe, în scopul obținerii vizei de lucru în Germania, prin A. București, lăsând să se creadă că, pentru aceasta, dispune de influența necesară asupra unor persoane din conducerea acestei instituții, precum directorul și salariatul P. de la serviciul Pașapoarte, fapta petrecându-se pe raza municipiului Onești.
S-a mai reținut că același inculpat, în perioada iulie - august 2001, prin atribuirea calității mincinoase de acționar al A. București, a indus-o în eroare pe partea civilă C.D., căreia i-a făcut promisiunea mincinoasă, a asigurării unui loc de muncă în Germania, ca tinichigiu, însușindu-și astfel, pentru sine, sumele de 300 dolari S.U.A., 75 mărci germane și 1.600.000 lei, prejudiciul în valoare de 15.000.000 lei cauzat părții civile, nefiind recuperat (art. 215 alin. (2) C. pen.).
Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând hotărârea sub aspectul încadrării juridice, susținându-se că greșit a reținut instanța de fond că, în cauză au fost omise două infracțiuni de trafic de influență în concurs real, în loc de o singură infracțiune continuată, a individualizării pedepsei aplicate a cărei suspendare sub supraveghere a fost dispusă greșit și a omisiunii aplicării art. 118 lit. d) C. pen.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul Parchetului și a casat hotărârea apelată numai în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Instanța de apel a apreciat ca întemeiată doar motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, constatând că pedeapsa rezultantă se impune a fi executată în regim de detenție pentru a fi atins scopul sancționator și preventiv al pedepsei, așa cum este prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Cu privire la critica referitoare la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., instanța de control judiciar a reținut că în situația în care prin textul incriminator se prevede confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu își mai găsesc aplicarea dispozițiilor cu caracter general ale confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., astfel încât, critica formulată de Parchet sub acest aspect este nefondată, ca de altfel și cea care vizează încadrarea juridică a faptelor.
Referitor la această din urmă critică s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că faptele comise de inculpat au avut la bază o singură rezoluție infracțională și că în momentul omiterii celorlalte fapte inculpatul ar fi avut reprezentarea activității infracționale în ansamblul ei.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, dispoziția care susține că nu o poate executa în regim de detenție din cauza stării sale de sănătate și a cărei reducere o solicită, prin apărătorul său.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările în care s-au comis, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpatului și de circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, astfel încât, pedeapsa aplicată să servească scopului preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.
Orientarea instanței spre pedepse situate aproape de limita minimă prevăzută de textul incriminator, dovedește clemența de care a dat dovadă, faptul că s-au avut în vedere atitudinea de regret a inculpatului, conduita sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor sale penale.
Cât privește însă modalitatea de executare a pedepsei închisorii, concluzia corectă este cea a instanței de apel care a stabilit că executarea urmează a fi făcută în regim de detenție față de circumstanțele reale în care au fost comise faptele.
Referitor la precizarea recurentului în sensul că starea sănătății sale îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenție, este de arătat că legiuitorul, în Codul de procedură penală a stipulat dispoziții exprese prin care reglementează instituția amânării sau întreruperea executării pedepsei, astfel încât, recurentul are deschisă calea unei cereri ulterioare pentru a invoca cu succes susținerile sale.
Pentru aceste considerente Curtea, apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat astfel că urmează să-l respingă ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, declarat de inculpatul R.N. împotriva deciziei nr. 438 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.