Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 328 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat inculpatul S.H. a 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile V.G. despăgubiri pentru daune materiale în sumă de 45 milioane lei și pentru daune morale în sumă de 100 milioane lei, precum și o contribuție lunară de câte 700.000 lei pentru minora V.G.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 26 decembrie 2000, inculpatul S.H., intervenind într-un conflict produs între fratele său S.T. și familia vecinului lor B.Șt., a lovit-o cu o bâtă în cap pe minora V.G., în vârstă de 4 ani, care se afla în grupul familiei B., provocându-i leziuni grave, pentru vindecarea cărora au fost necesare intervenție chirurgicală și îngrijiri medicale timp de 43 – 45 de zile.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Laboratorul de Medicină Legală Bacău, rezultă că, în urma agresiunii comise de inculpatul S.H. în condițiile arătate, minora V.G. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu hematoame epicraniene, fractură complexă de boltă craniană cu înfundare, edem cerebral difuz, contuzie cerebrală medie, reținându-se, de asemenea că, leziunile meningo-cerebrale au pus în primejdie viața minorei și că, lipsa de substanță osoasă craniană cauzată constituie o infirmitate fizică permanentă.
Prin decizia nr. 214 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, a desființat hotărârea atacată și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în baza cărui text a dispus condamnarea inculpatului la 6 ani închisoare reținându-se că acesta nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, lovind la întâmplare.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul S.H. care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și micșorarea pedepsei, în raport cu circumstanțele sale personale.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, având în vedere împrejurările concrete ale faptei și ținând seama de pericolul real al acesteia, ca și de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a regretat fapta comisă și a achitat despăgubirile către partea civilă, a avut o purtare bună anterior săvârșirii infracțiunii, se constată că pedeapsa aplicată este prea aspră, urmând, în consecință, ca recursul să fie admis în acest sens, să se caseze hotărârile pronunțate și să se micșoreze pedeapsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.H. împotriva deciziei penale nr. 214 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Bacău.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 328 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în sensul că o reduce de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2001, la 28 martie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.