Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 183 din 13 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1551 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Focșani, dispunându-se executarea ei alături de pedeapsa aplicată, acesta având de executat, în total, 4 ani și 6 luni închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 3 decembrie 2001, la zi.
În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei toporiști, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la 1.894.100 lei plus dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul județean Focșani și la 6.000.000 lei cu același titlu către partea civilă C.A.
S-a reținut că, la data de 27 octombrie 2001, în jurul orei 20,00, pe când partea vătămată C.A. trecea cu căruța pe ulița pe care locuiește mama inculpatului și în momentul în care a ajuns în dreptul acestei locuințe, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a ieșit din curtea mamei sale având în mână o secure, s-a apropiat prin spatele căruței de partea vătămată și, înainte ca aceasta să-l observe, i-a aplicat o lovitură cu muchia securei în cap, în zona parieto-occipitală.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale și nu au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 569 din 9 decembrie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și partea civilă C.A. și, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) din același cod. La această pedeapsă a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării, dispunându-se ca inculpatul să execute, în total, pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi.
Totodată, a majorat despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat către partea civilă C.A. la 15.000.000 lei.
Prin aceeași decizie a respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a motivat, în esență, că inculpatul a aplicat victimei, persoană în vârstă o lovitură de mare intensitate, cu un obiect apt de a ucide (topor) și într-o zonă vitală (cap), împrejurări care ar fi trebuit să convingă instanța de fond că acesta a acționat cu intenția chiar și indirectă de a-i suprima viața.
Declarând recurs, inculpatul B.I. a solicitat să fie menținută hotărârea instanței de fond, care a stabilit că a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
În speță, s-a probat că, în contextul relațiilor conflictuale preexistente, inculpatul, fără să fie observat de victimă, s-a apropiat de aceasta în timp ce trecea cu căruța pe uliță și din spate i-a aplicat o lovitură cu muchia unei securi în zona parieto-occipitală stângă. Este adevărat că leziunile suferite de victimă au necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în pericol, însă, este de observat că șocul loviturii a fost în bună parte amortizat de căciula din blană pe care victima o purta pe cap.
În acest context, este evident că autorul nu a urmărit numai o simplă vătămare corporală a victimei, ci suprimarea vieții acesteia, întrucât a folosit un obiect apt de a suprima viața, a aplicat lovitura într-o zonă vitală și cu suficientă intensitate de vreme, ce chiar amortizat de căciulă, șocul loviturii a produs leziuni vindecabile în 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, intenția sa (dedusă din aceste elemente de fapt) intrând în latura subiectivă a tentativei de omor.
Examinând și analizând complet probele administrate, instanța de apel a încadrat corect în dispozițiile legii fapta comisă de inculpat și a aplicat acestuia o pedeapsă bine individualizată în raport de dispozițiile cuprinse în art. 72 C. pen.
Întrucât nu au fost constatate alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 569 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2001, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.