Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 361 din 18 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, a fost condamnat inculpatul D.M.L. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 99 C. pen., conform art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani și 6 luni.
Instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 1 iunie 2001, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea locuinței sale încercând să umfle roata de la bicicletă, inculpatul, însoțit de o persoană rămasă neidentificată, i-a cerut lănțișorul de aur de la gât, punând chiar mâna pe el. La refuzul părții vătămate, inculpatul a smuls lănțișorul și a fugit. A fost reținut la scurt timp de organele de poliție, fără ca lănțișorul să fie recuperat.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 543 din 4 septembrie 2002, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81 și art. 110 C. pen.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând prin apărătorul său casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că, așa cum corect a reținut instanța de apel, scopul educativ și preventiv al pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului stabilită la limita minimă prevăzută de lege, nu poate fi atins decât prin executarea ei în detenție.
S-au avut în vedere împrejurările concrete în care inculpatul, într-un loc public, a smuls lănțișorul de aur de la gâtul părții vătămate, a fugit încercând să se sustragă răspunderii penale, ceea ce dovedește o periculozitate sporită a acestuia. Din referatul de anchetă socială, rezultă că inculpatul a abandonat școala și fiind nesupravegheat de părinți, are un anturaj cu influențe negative.
Instanța de apel a ținut seama de asemenea, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, de frecvența unor astfel de fapte.
Nefiind deci, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei, măsură solicitată de inculpat, urmează să se respingă recursul declarat de acesta ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.L. împotriva deciziei penale nr. 543/ A din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.