Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20/2001 a Judecătoriei Constanța, printre alții, a fost condamnat inculpatul O.C. la 10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.
S-a reținut că, la 28 februarie 1999, inculpatul O.C., împreună cu S.S., a lovit pe G.A., printre altele, cu pumnul în zona feței, fapt ce a determinat pierderea a 3 dinți.
Tribunalul Constanța, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 182 în cea prevăzută de art. 181 C. pen., text în baza căruia inculpatul S.S. a fost condamnat la 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 din același cod, iar inculpatul O.C. a fost achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a arătat că leziunile suferite de partea vătămată s-au datorat exclusiv violențelor exercitate de către inculpatul S.S. și nu i-au cauzat acestuia un prejudiciu estetic, respectiv sluțire, în înțelesul art. 182 C. pen., întrucât lucrarea protetică dentară dizlocată cu ocazia incidentului dintre părți poate fi refăcută în cadrul unei instituții de specialitate.
Curtea de Apel Constanța a respins recursul declarat de procuror.
Împotriva celor trei hotărâri, respectiv sentința penală nr. 2143 din 6 decembrie 2000, decizia penală nr. 489 din 15 mai 2001 a Tribunalului Constanța și decizia penală nr. 625 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, procurorul general , în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, socotind că numai datorită unei erori grave de fapt, a fost achitat inculpatul O.C. pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Examinându-se probatoriul administrat în cauză se constată, fără dubiu că, victima G.A. a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare, 25 - 30 zile îngrijiri medicale, ca urmare a agresiunilor exercitate asupra sa de ambii inculpați, adică, atât de către inculpatul S.S., cât și de inculpatul O.C.
Așa fiind, cele două instanțe de control judiciar, au evaluat parțial faptele administrate și contrar dispozițiilor legale prevăzute de art. 3, art. 62, art. 65 și art. C. proc. pen., au ajuns să pronunțe hotărârile date cu încălcarea legii.
Se mai reține că în mod constant, partea vătămată a susținut că a fost lovită de două persoane.
Aceste declarații ale părților vătămate sunt confirmate de martorii M.A. și P.M., de declarațiile inculpatului S.S. și chiar de inculpatul O.C. care a recunoscut constant, atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească că a lovit victima, ca drept răzbunare, la atacul inițial al părții vătămate și care-l lovea cu o bâtă.
Aceasta fiind situația de fapt trebuia a se reține că, leziunile părții vătămate, sunt rezultatul loviturilor concurente, exercitate, atât de S.S., cât și ale inculpatului O.C., care făptuitor urmează a fi condamnat, după casarea celor două decizii, pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., activitățile sale infracționale și expuse mai sus, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală.
În consecință și pentru cele analizate în baza art. 4141 C. proc. pen., recursul în anulare, va fi admis.
La individualizarea pedepsei în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și de datele ce caracterizează persoana inculpatului O.C., ce nu are antecedente penale, se apreciază că acesta prezintă garanții socio-morale de reeducare, fără ca executarea sancțiunii ce i se va aplica, să fie cu privare de libertate, ci prin suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art. 81 și art. 82 C. pen. și cu aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Totodată inculpatul O.C. urmează a fi obligat în solidar cu inculpatul S.S. la plata despăgubirilor civile de 20.000.000 lei, din care 17.000.000 lei reprezintă daune materiale și 3.000.000 lei daune morale și care se cuvin părții civile G.A.
Față de inculpatul O.C. se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiției împotriva sentinței penale nr. 2143 din 6 decembrie 2000 a Judecătoriei Constanța, deciziei penale nr. 489 din 15 mai 2001 a Tribunalului Constanța și deciziei penale nr. 625/ P din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul O.C.
Casează decizia penală nr. 489 din 15 mai 2001 a Tribunalului Constanța și decizia penală nr. 625/ P din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, numai cu privire la inculpatul O.C.
In temeiul art. 181 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Conform art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea prevederilor art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Obligă pe inculpatul O.C., în solidar cu inculpatul S.S., la plata sumei de 20.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.A., din care 17.000.000 lei daune materiale și 3.000.000 lei daune morale.
Obligă pe inculpatul O.C. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat ocazionate cu judecarea cauzei în apel și recurs.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.