Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 439 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de V.C.A., condamnat la 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 246/2001 a aceleiași instanțe pentru infracțiunea de furt calificat.
Apelul condamnatului împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 563 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Instanțele au reținut că motivul invocat în cererea de revizuire în sensul că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de furt de produse petroliere nu poate constitui motiv de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei curții de apel condamnatul a declarat recurs reluând susținerea formulată în cererea de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 din același cod. Or, motivul invocat de condamnat nu se regăsește în textul de lege menționat și de altfel, analizat și în mod justificat înlăturat de instanța de fond care pe baza unui amplu material probator a stabilit cu certitudine vinovăția condamnatului, rolul important pe care l-a avut acesta în perforarea conductei și sustragerea benzinei.
Decizia instanței de apel fiind deci, pronunțată cu respectarea legii, urmează a se respinge recursul declarat de revizuient cu obligarea sa la plata cheltuielilor avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient V.C.A. împotriva deciziei penale nr. 563 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.