Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 130 pronunțată la data de 16 noiembrie 2001, în dosarul nr. 487/2001, Tribunalul Neamț a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de abuz contra intereselor publice pe inculpata B.E.R.
Executarea pedepsei a fost suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., fiind stabilit un termen de încercare conform art. 82 C. pen., de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării condițiilor suspendării condiționate ce atrage consecințele prevăzute de art. 83 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Inculpata a fost obligată în cadrul laturii civile la plata sumei de 69.973.640 lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanță al județului Neamț, cu titlu de despăgubiri civile
Pentru a se pronunța această sentință instanța a reținut în fapt următoarele:
Cu ocazia unui control financiar efectuat de Direcția de Control Financiar Neamț din cadrul Curții de Conturi la Serviciul de Ambulanță, în perioada 16 august – 27 septembrie 1999, pe linia execuției bugetare s-a constatat că s-au efectuat aprovizionări cu materiale, preferențial, peste necesarul consumului anual bugetar, la prețuri de achiziție mult superioare celor practicate pe piață și fără organizarea de licitații așa cum obligă legea. Totodată nu s-a respectat procedura care prevedea: primirea a trei oferte pentru aprovizionarea materială care erau vizate de conducerea unității și apoi se înaintau serviciului de aprovizionare care o selecta, motivat, pe cea mai favorabilă; pe baza acestei documentații în limita bugetului, se lansa o comandă scrisă și se efectua aprovizionarea, atât pentru stația de salvare din Piatra Neamț, cât și pentru stațiile Tg. Neamț, Roman și Bicaz.
Concluziile se evidențiau într-un registru înscriindu-se la beneficiar, numele magazionerului de la stația Piatra Neamț sau de la celelalte stații care primeau marfa.
Cu ocazia controlului s-a constatat că existaseră aprovizionări făcute de alte persoane și pe un alt circuit.
Agentul economic preferat era SC L.T. S.N.C. Tg. Nemț, iar persoana care efectua aprovizionările era B.E.R., contabilă șefă a Serviciului Ambulanță Piatra Neamț.
Atribuțiile de serviciu ale acesteia, conform fișei postului erau altele și anume: inculpata trebuia să analizeze cheltuielile bugetare și să ia sau să propună măsuri de reducere a acestora, să analizeze periodic utilizarea mijloacelor bănești și periodic utilizarea mijloacelor în circuitul economic a stocurilor disponibile și în general să prevină imobilizarea de fonduri.
În același timp trebuia să colaboreze cu șeful unității și șefii compartimentelor funcționale la elaborarea planurilor curente și de perspectivă ale unității, să urmărească și să ia măsuri pentru utilizarea legală a fondurilor bănești, a valorilor materiale și a bunurilor de orice fel.
Din probele administrate, instanța de fond, a reținut însă că inculpata a efectuat personal aprovizionarea unității cu diferite materiale de la SC L.T., sucursala Tg. Neamț fără ca în prealabil să existe referate de necesitate, oferte de preț, justificarea pentru alegerea uneia dintre ele și fără înregistrarea materialelor în cadrul evidenței centralizate la nivelul magaziei centrale. Prin folosirea acestor metode, datorită aprovizionării peste necesar și la prețuri prea ridicate, s-a creat un prejudiciu.
La data de 16 septembrie 1998, s-au achiziționat 168 kg sârmă alamă, la prețul de 177,120 lei/kg, prețul pe piață, fiind de doar 34.110 lei/kg și fără să fi fost necesar, deoarece în stoc se mai aflau 4 kg.
Dovadă, la sfârșitul anului după consumul necesar, au rămas 156,75 kg;
În aceiași zi, s-au cumpărat 129 kg covor cauciuc la prețul de 80.529 lei/kg și apoi în 7 decembrie 1998, cantitatea de 100 kg covor cauciucat la prețul de 102,700 lei/kg, prețul mediu fiind de 32.976 lei/kg și în condițiile în care în stoc se mai aflau 500 kg covor cauciucat.
De menționat că unitatea își dăduse acordul pentru 174 kg.
Tot la 16 septembrie 1998 s-a achiziționat cantitatea de 150 kg sârmă sudură la prețul de 46.360 lei/kg în timp ce prețul mediu în acel moment era de 7.283 lei/kg În stoc mai erau 20 kg ceea ce și determinase unitatea să nu mai ceară. În stoc la sfârșitul anului au rămas 20 kg.
La data de 28 octombrie 1998 s-a achiziționat cantitatea de 150 m.l. furtun acetilenă cu inserție și, furtun oxigen cu inserție la prețul de 103.700 lei/m.l., iar la data de 7 decembrie 1998, cantitatea de 50 m.l cu un preț de 104.900 lei/m.l. deci la un preț de 16 ori mai mare și a fost repartizat la unități unde nu era necesar, rămânând descoperite exact cele care aveau nevoie.
În lunile februarie, aprilie și august ale anului 1999, s-au achiziționat cantitatea de 350 kg tablă decapată la prețul de 81.740 lei/kg în condițiile în care Serviciul de Ambulanță se aprovizionase la 29 martie 1999 de la o altă societate, cu 135 kg tablă decapată la prețul de 6.377 lei/kg.
Este evident intenția de creare a unor beneficii SC L.T. S.N.C. Tg. Neamț, aspectul intențional al activității inculpatei, care evitând circuitul legal a creat posibilitatea dezinformării organelor de conducere abilitate sau a celorlalți factori, lipsiți în acest mod de orice cauză.
Instanța de fond a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatei în forma arătată, din probele administrate și anume: documentele privind aprovizionarea, acte în general, fișa postului, procesul-verbal conținând rezultatul controlului Curții de Conturi, expertiza tehnică efectuată, precum și declarația martorilor: O.G., P.M.L., N.V., L.M., toți susținând nesinceritatea inculpatei, care, nu și-a recunoscut faptele.
În drept, instanța a constatat că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu consecința producerii unui prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
În privința ordinului de plată dactilografiat de martora C.E., greșit și semnat de inculpată fără verificare, s-a considerat că nu reprezintă o infracțiune de fals și pe aceea de uz de fals.
Așa fiind, s-a apreciat că forma în care inculpata a săvârșit abuzul, nu este una calificată prin întrebuințarea unor mijloace frauduloase.
Ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72, cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a hotărât că pedeapsa ce se aplică nu e necesar a fi executată efectiv, pentru producerea efectului educativ și s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
Curtea de Apel Bacău, sesizată cu apelul deci de inculpată, prin care s-a solicitat reducerea pedepsei, a respins ca nefondat apelul, prin decizia penală nr. 117 pronunțată la data de 11 aprilie 2002, în dosarul penal nr. 516/2002, cu obligarea apelantei la cheltuieli judiciare către stat.
În această situație, inculpata a declarat, în termen legal, recurs, motivat scris, considerând hotărârile nelegale și netemeinice.
S-a invocat ca motiv de casare gravă eroare de fapt prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., săvârșită atât printr-o greșită interpretare dată probelor, cât și prin efectuarea inculpatei a acestora, întrucât nu au fost avute în vedere nici toate împrejurările, nici toate persoanele implicate.
S-a solicitat casarea hotărârii de apel și de fond și restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica adusă și argumentele enumerate în motivele scrise de recurs, Curtea, constată că recursul este nefondat.
Astfel, s-a mai avut în vedere însăși aspectul referitor la o primă soluție dată în acest sens și desființată în apel, care a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În prezent se judecă recursul împotriva deciziei de respingere a apelului împotriva sentinței.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond a completat probele, ținând seama de toate criticile inculpatei, numai că situația și vinovăția acesteia au rămas neschimbate. În momentul de față nu se mai pot face susținerile de data când s-a cerut inițial restituirea cauzei, tocmai pe această bază.
Inculpata a încercat să transfere vina asupra acelor persoane, fără succes. Acestea aveau atribuții legate de aprovizionare, dar cum inculpata a făcut totul pe ascuns, persoanele indicate nu au ajuns să știe situația, deci să se comporte corect față de atribuțiile avute.
Mai mult decât atât, chiar dacă ar fi implicate și alte persoane, nu s-ar anula vinovăția inculpatei pentru ca să fie exonerată de răspunderea penală. În plus, instanța fiind sesizată doar în legătură cu faptele inculpatei, nu se poate ocupa de situația acestora. Prin nimic nu s-a demonstrat că cele reținute de instanța de fond nu ar fi conforme cu realitatea, considerent pentru care, de altfel, instanța de recurs își și însușește motivarea.
Se impune o precizare față de conținutul motivelor scrise de recurs și anume că existența unor documente care s-au întocmit tardiv sau fără respectare a condițiilor legale, tocmai pentru a se acoperi activitatea infracțională a inculpatei, nu schimbă cele reținute în fapt.
Atâta timp cât inculpata cu bună știință, nu a respectat metodologia de lucru în cadrul aprovizionării cu materiale, și a dispus, ba, ca unele materiale să fie primite la Roman și Bicaz, de unde nu îi fuseseră cerute, ba, să fie achitate materialele, fără o analiză de preț, elemente constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnată, sunt întrunite, deci instanțele nu au comis o eroare de fapt ci au solicitat adevărul.
Instanțele au gândit pentru inculpată, în funcție de pericolul social concret, real și personal, că pedeapsa aplicată, nu e cazul să fie executată efectiv.
Pentru aceste considerente, Curtea, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Hotărârile se vor menține fiind legale și temeinice.
Recurenta va suporta cheltuielile judiciare ce au fost ocazionate de culpa procesuală a acesteia demonstrată de respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.E.R. împotriva deciziei penale nr. 117 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău.
Obligă recurenta la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.