Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 351 din 25 iunie 2001, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul T.D., la câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.
În baza art. 283 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 6 ani, au fost aplicate dispozițiile art. 863 C. pen. și s-a atras atenția asupra art. 864 C. pen.
S-a dedus detenția preventivă de la 22 decembrie 1999, la 18 februarie 2000.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea timbrelor, etichetelor, facturilor și chitanțelor false și au fost anulate filele C.E.C. false.
Inculpatul a fost obligat la 88.929.871 lei, către D.G.F.P. Dolj, și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T.I. SRL., la 28.760.653 lei despăgubiri către partea civilă SC. M.B.G. SA. București.
De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T.I. SRL. Craiova, la 1.649.340 lei, către partea civilă SC. T.C.I. SRL. Craiova și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 1998 - 1999, inculpatul a desfășurat activități de comerț cu băuturi alcoolice, prin intermediul celor două societăți părți responsabile civilmente.
În vara anului 1999, cele două societăți au înregistrat debite neonorate, astfel că inculpatul împreună cu B.C.D., au hotărât să se ocupe de producerea băuturilor alcoolice, iar marfa să o valorifice în numele unor societăți inexistente din București.
Prin intermediul unor persoane neidentificate, cei doi au procurat timbre de marcat false, facturi, chitanțe false și etichete, cu inscripția SC. M. SRL. București (societate inexistentă), iar alcoolul și ingredientele, le-au achiziționat fără document și la prețuri mai mici.
Începând cu luna iulie 1999, în spațiul închiriat din cartierul Bariera Vâlcii cei doi au început să fabrice băuturi alcoolice, respectiv votcă, rom, lichior, rachiu, fără a avea rețetar, mijloace fixe și linie de fabricație.
Băuturile rezultate au fost comercializate la un preț mai mic, decât cel existent pe piață de către inculpat.
Inculpatul a procurat și un certificat de calitate fals pe care era aplicată ștampila SC. M. SRL. București, pe care l-a xeroxat, și copiile erau date cumpărătorilor.
În urma controlului din 11 decembrie 1999, au fost găsite toate acestea în garajul respectiv, iar produsele alcoolice nu corespundeau stasurilor privind concentrația alcoolică.
În această perioadă, inculpatul și cu asociatul său nu au efectuat nici-o înregistrare în evidențele contabile, toate plățile fiind făcute în numerar, fiind emise în această perioadă 25 de facturi, având ca furnizori SC. M. SRL. București, rezultând un prejudiciu de 64.526.256 lei, reprezentând TVA, și de asemenea încă un prejudiciu de 18.330.200 lei, reprezentând TVA, pentru 4 facturi emise în numele SC. A. SRL. București.
De asemenea, la sumele respective impozitul pe profit în valoarea de 6.173.507 lei nu a fost plătit și în consecință, bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 88.929.871 lei.
La 2 iunie 1999, inculpatul T.D. a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse alimentare cu SC. M.G.B. București de unde a ridicat produse în valoare de 33.544.000 lei, urmând ca plata să se efectueze până la 16 iunie 1999 cu filă C.E.C.
Cum inculpatul nu avea în bancă provizia necesară, fila C.E.C. nu a fost onorată și unitatea cocontractantă a înregistrat un prejudiciu de 38.544.500 lei, din care a fost recuperată suma de 21.544.500 lei.
Procedând în același fel, inculpatul a produs părții civile SC. T. SRL. un prejudiciu de 6.678.576 lei, reprezentând contravaloarea băuturilor alcoolice cu care s-a aprovizionat.
Împotriva sentinței de mai sus, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă și inculpatul.
În apelul parchetului, sentința a fost criticată atât sub aspectul nelegalității, cât și sub aspectul netemeiniciei.
În ceea ce privește nelegalitatea, s-a arătat că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., încadrarea juridică fiind cea dată prin actul de sesizare.
De asemenea, s-a arătat că inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., aceea de a i se interzice dreptul de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
S-a mai arătat de asemenea, că greșit nu a fost obligat inculpatul la plata dobânzilor legale, către partea civilă.
În ceea ce privește netemeinicia în apelul parchetului, s-a arătat că se impunea o pedeapsă privativă de libertate dată fiind multitudinea faptelor săvârșite și consecințele produse în urma săvârșirii infracțiunilor economice.
În apelul părții civile s-a arătat că în realitate prejudiciul este de 235.867.454 lei, și că greșit instanța l-a obligat numai la plata sumelor reținute, fără însă ca apelanta parte civilă să motiveze în ceea ce constă suma solicitată.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 12 din 28 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de parchet și desființând sentința atacată în parte.
În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru fiecare faptă.
Recontopind pedepsele, a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A fost menținută modalitatea de executare a pedepsei și celelalte dispoziții ale sentinței.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 88.929.871 lei despăgubiri către partea civilă cu dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A motivat instanța de apel că încadrarea juridică corectă este aceea reținută în actul de sesizare, întrucât dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., reprezintă normele cadru care fac trimitere la variantele agravante și la alte modalități de executare ale infracțiunii de înșelăciune.
Este întemeiată și critica parchetului care vizează neaplicarea art. 64 lit. c) C. pen., pe durata pedepsei complementare, pentru a se preîntâmpina săvârșirea de către inculpat unor fapte de același gen.
Apelul părții civile este întemeiat numai în ceea ce privește acordarea dobânzilor legale, cuantumul prejudiciului fiind corect stabilit de instanța de fond, având în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză.
În ceea ce privesc criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, s-a apreciat că nu sunt fondate, instanța de fond ținând seama de pericolul social al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cooperant la stabilirea adevărului și a achitat o parte din prejudiciu, care nu se ridică la o valoare prea mare.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P. Dolj și inculpatul T.D.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, care sunt prea blânde, neacordarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând majorarea pedepselor și executarea pedepsei rezultante în detenție.
Partea civilă a criticat decizia penală cu privire la neobligarea inculpatului la plata sumei de 235.867.454 lei, ignorându-se procesul verbal de control, prejudiciul stabilindu-se pe baza raportului de expertiză contabilă.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul declarat, solicitând oral achitarea în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor și menținerea modalității de executare.
Examinând recursurile declarate în cauză se constată următoarele:
Critica formulată de inculpat cu privire la lipsa vinovăției pentru infracțiunile reținute în sarcina sa nu este fondată. Probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale încheiate în cauză, notele de constatare, rapoartele de expertiză, buletinele de analiză, actele Imprimeriei Naționale și Registrului Comerțului, facturile și chitanțele fiscale, filele C.E.C. și declarațiile martorilor, confirmă fără dubiu vinovăția inculpatului, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
În legătură cu cuantumul pedepselor aplicate, se constată că instanțele au ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate corespunzând unei individualizări proporționale.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani, este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În legătură cu cuantumul prejudiciului cauzat părții civile D.G.F.P. Dolj, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că acesta este în sumă de 88.929.871 lei.
Partea civilă nu a făcut obiecțiuni la această expertiză și nici nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.
Pretențiile părții civile de a obliga inculpatul la un prejudiciu mai mare decât cel rezultat pe baza probelor administrate în procesul penal, sunt nejustificate.
Față de cele reținute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet, partea civilă și inculpat.
Partea civilă recurentă și inculpatul recurent, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P. Dolj și inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 12 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Obligă recurenta parte civilă și recurentul inculpat la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.