Asupra recursurilor de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 pronunțată la data de 22 februarie 2000 în dosarul penal nr. 2483/1998, Tribunalul Constanța a dispus, în ceea ce o privește pe inculpata M.C. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., și din art. 289 și art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnată:
- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., inculpata a primit de executat pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani.
S-a dedus, conform art. 88 C. pen., prevenția de la data de 6 noiembrie 1998.
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile:
- 780.271.165 lei către SC T.C. SRL Constanța;
- 249.291.196 lei către SC C.M.I. SRL București.
Conform art. 348 C. proc. pen., au fost anulate filele C.E.C.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt că inculpata, asociat unic la SC A.C.I. SRL București, folosindu-se de acreditive bancare expirate, a înșelat SC T.C. SRL Constanța și SC C.M.I. SRL București, cu ocazia încheierii unor contracte prin care i se livrau diverse cantități de fier vechi, exportate ulterior. În relațiile contractuale existente, inculpata a falsificat file C.E.C. pentru decontarea contravalorii fierului vechi primit, știind că pentru valorificarea acestuia nu există provizia necesară, cauzând astfel un prejudiciu de 1.029.562.341 lei (780.271.145 lei părții civile SC T.C. SRL Constanța și 249.291.196 lei părții civile SC C.M.I. SRL).
Această situație s-a reținut din probele administrate, inculpata recunoscându-și faptele, și anume: plângerile părților vătămate, copiile filelor C.E.C., raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, copiile contractelor comerciale încheiate între părți, acreditivele de la B.S.G. și G.B. SA, Cruzzeles Belgia, declarațiile martorilor.
Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2000, pronunțată în dosarul penal nr. 2077/2000, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat în parte sentința apelată și a majorat pedeapsa de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor conform art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
A aplicat regulile concursului prevăzute de art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., dispunând executarea pedepsei cele mai grele de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții.
S-a respins apelul inculpatei ca nefondat.
S-a dedus prevenția la zi.
Ulterior, inculpata a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 5625 din 17 decembrie 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 3101/2000, care a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Constanța, întrucât nu se pronunțase asupra tuturor motivelor de apel invocate de parchet.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 171/P din 27 iunie 2002, a admis apelul inculpatului și a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., și O.U.G. 207/2000, schimbarea încadrărilor juridice ale infracțiunilor de înșelăciune, prin înlăturarea alin. (5) (noțiunea de deosebit de grav existând de la 2 miliarde în sus), și a condamnat pe inculpată, reținând circumstanțe atenuante câștigate, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru fiecare faptă. S-a constatat pedeapsa executată în intervalul 6 noiembrie 1998 – 17 decembrie 2001.
Inculpata a fost obligată la despăgubiri. S-au anulat filele C.E.C. S-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât inculpata, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Inculpata a invocat dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu este vinovată. Acreditivele erau valabile la data înțelegerii, iar filele C.E.C. le-a dat ca garanție. A solicitat rejudecarea și achitarea pentru toate infracțiunile.
Parchetul a arătat că în mod greșit instanța a manifestat clemență și a reținut circumstanțe atenuante, deși remarcase modul de săvârșirea al faptelor și urmările, aplicând o pedeapsă prea redusă [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și majorarea pedepsei aplicate.
Curtea examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse și de probele existente, văzând dispozițiile legale aplicabile în speță, constată că hotărârea este greșită numai sub aspectul încadrării juridice, care urmează a fi îndreptată.
Grava eroare de fapt invocată de inculpat nu are suport probator. Dimpotrivă, instanța, în mod corect a analizat probele administrate și a putut stabili corect situația de fapt și vinovăția.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța s-a orientat corect atât sub aspectul temeiniciei, cât și al legalității. Este de observat că rejudecarea și aplicarea legii mai favorabile s-au produs în cadrul și ca urmare a admiterii căii de atac a recursului, promovat de inculpată și potrivit principiului, „non reformatio in pejus” circumstanțele atenuante au rămas dobândite, nemaiputând fi analizată oportunitatea lor. Cum prin aplicarea legii mai favorabile, limita minimă specială prevăzută era de 3 ani închisoare, reținând circumstanțe atenuante, pedeapsa s-a coborât doar cu 2 luni sub minimul arătat.
În plus, în prezent, inculpata și-a executat pedeapsa efectiv privată de libertate 2 ani și 10 luni, și este liberă.
Din modul de prezentare la judecarea cauzei este evident că în prezent, inculpata are altă comportare, deci scopul pedepsei a fost atins. În ce ar consta plusul de reeducare dacă prin majorarea pedepsei ar fi iar încarcerată, este greu de definit.
Hotărârea, în schimb, trebuie corectată sub aspectul încadrării juridice.
Prin rechizitoriu, inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, fals (art. 289 C. pen.) și uz de fals (art. 290 C. pen.), constând în aceea că a denaturat și folosit 4 file C.E.C. obținând bani deși acestea în realitate aveau un conținut fictiv, lipsind disponibilul.
De la bun început, instanța de apel a considerat că infracțiunile de fals prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals, art. 291 C. pen., nu subzistă, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 290 C. pen., falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Dar completarea filelor C.E.C. fără acoperire și folosirea lor au fost procedeul fraudulos prin care au putut fi comise înșelăciunile, reprezintă latura obiectivă a acesteia.
Dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., arată că „emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, dacă s-a produs o pagubă posesorului C.E.C. - ului se sancționează”.
Se poate observa, că în situația de față, dacă nu s-ar fi folosit filele de C.E.C., completate dar fără corespondent în numerar, păgubitului nu-i putea fi indusă starea de amăgire.
Așa fiind infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., este absolvită de latura obiectivă a înșelăciunii, nerămânând ca o infracțiune de sine stătătoare.
Pentru acest considerent, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ambele recursuri urmează a fi admise sub aspectul înfățișat.
După operațiunile de rigoare, de descontopire, urmează să se înlăture greșita aplicare a dispozițiilor art. 290 C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate.
Astfel fiind, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) cu referire la admiterea recursului și rejudecarea corectă a cauzei.
În temeiul art. 191 și art. 192 C. proc. pen. și alin. final cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 171 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța cu privire la reținerea greșită în sarcina inculpatei a infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. și cu privire la soluționarea acțiunii civile față de partea civilă S.C.T.C. SRL Constanța.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpata la 2 ani și 10 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.
Constată că pedeapsa a fost executată.
Menține dispozițiile sentinței penale nr. 120 din 22 februarie 2000 a Tribunalului Constanța cu privire la cuantumul despăgubirilor datorate părților civile S.C.T.C. SRL Constanța.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.