R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva deciziei penale nr.178 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
S-a prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, față de motivele invocate în scris, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul și-a susținut cererea de recurs.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.128 din 10 iunie 2002, Tribunalul Bihor a respins cererea condamnatului C.R. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.164/2001 a Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat – că familia sa are o stare materială precară, iar casa în care locuiește este, în parte, distrusă – nu conduc la concluzia că executarea pedepsei are consecințe grave pentru familia acestuia.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.178/A din 12 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care, reiterând aceleași motive, a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 453 lit.c Cod procedură penală.
Ancheta socială efectuată de Primăria comunei Măgești, jud.Bihor, nu confirmă susținerile condamnatului.
Condițiile materiale ale familiei inculpatului nu sunt de natura unor împrejurări speciale.
Întreruperea executării pedepsei condamnatului nu ar îmbunătăți această situație, iar continuarea executării pedepsei nu îl supune pe condamnat sau familia sa unor consecințe deosebite.
Prin urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnat este nejustificată.
Așa fiind, Curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge conform art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva deciziei penale nr.178 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.