Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 297 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul M.D.I. la 6 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) ip.1 ind.2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 4 iulie 2002 la zi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că, mama părții vătămate, V.A. trăiește în concubinaj cu tatăl inculpatului și au domiciliul în comuna Corbița, jud.Vrancea. Inculpatul vizitându-și de mai multe ori tatăl a cunoscut-o pe partea vătămată M.M. în vârstă de 13 ani.
Inculpatul i-a propus părții vătămate de mai multe ori să întrețină raport sexual, iar la data de 19 iunie 2002 profitând că, aceasta a rămas singură acasă, a luat un cuțit din bucătărie, a intrat în camera ei și sub amenințarea cuțitului a trântit-o pe pat, s-a așezat deasupra ei încercând să o dezbrace de bluză și fustă.
Pentru că partea vătămată a opus rezistență, inculpatul i-a pus cuțitul la gât și a amenințat că o omoară în cazul în care nu acceptă să întrețină relații intime, aceasta încercând să-i ia cuțitul s-a tăiat la un deget, fapt ce a determinat pe inculpat să-și înceteze activitatea infracțională și să părăsească locuința părții vătămate.
Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 10/ A din 15 ianuarie 2003 a respins apelul declarat de inculpat considerând nefondate criticile formulate de inculpat în sensul că nu ar fi vinovat de fapta pentru care este condamnat și că pedeapsa a fost greșit individualizată.
Astfel s-a reținut că probatoriile au fost temeinic administrate și evaluate confirmând pe deplin vinovăția inculpatului. Referitor la pedeapsa aplicată s-a constatat că aceasta a fost corect și just individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care a susținut că prin condamnarea sa pentru tentativă la infracțiunea de viol s-a săvârșit o eroare gravă de fapt în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea pentru inexistența faptei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele evaluând judicios probele cauzei au reținut corect că inculpatul în ziua de 19 iunie 2002, folosind violența a încercat să întrețină relații intime cu sora sa vitregă, partea vătămată M.M.
La stabilirea vinovăției au fost avute în vedere procesul verbal de constatare întocmit de organul de urmărire penală, de consemnare a plângerii părții vătămate, declarațiile martorilor M.C.D. și V.M., probe coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpatului date în faza urmăririi penale.
Apărarea inculpatului în faza cercetării judecătorești că nu a săvârșit fapta a fost justificat înlăturată nefiind susținută de nici o altă probă.
În consecință, soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs, iar pedeapsa aplicată este de natură a asigura prevenirea generală și reintegrarea în comunitate a inculpatului conform art. 52 C. pen.
Încât critica din recurs este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 iulie 2002 la 2 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.I. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la4 iulie 2002 la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.