Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 7/MF din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatului A.O. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), și c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv de la 25 noiembrie 2008 la zi, menținându-se starea de arest.
În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă D.S. (curatorul părții vătămate D.A.S.) a sumei de 30.000 RON daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.305,02 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 23 noiembrie 2008 partea vătămată D.A.S. s-a întâlnit cu inculpatul, acesta fiind însoțit de martorul R.G.. Cei trei s-au deplasat spre stadionul "N.D." din Pitești, însă atunci când au intrat în parcare, pe drumul asfaltat din spatele stadionului, s-au îndreptat spre Turcești.
La un moment dat inculpatul l-a împins pe minorul R.G., scopul fiind acela de a rămâne singur cu victima. După ce martorul a fugit, inculpatul a dezbrăcat partea vătămate D.A.S. și în pofida împotrivirii acestuia, a întreținut un raport sexual anal.
După consumarea raportului sexual, inculpatul s-a îndepărtat de locul faptei și partea vătămată, sesizând că nu se mai află în pericol, a fugit spre casă. Pe drumul de întoarcere a oprit un jandarm, identificat ulterior ca fiind martorul M.N.M., căruia i-a relatat cele întâmplate și care, la rândul său, l-a predat pe minor organelor de poliție.
Din raportul nr. 711/A7/2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș, rezultă că minorul D.A.S. prezintă leziuni traumatice la nivelul regiunii anale, leziuni ce pot data din 23 noiembrie 2008, produse posibil în urma unui raport sexual anal, pentru care a necesitat 5 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științifică din 7 ianuarie 2009 întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică din cadrul IGPR, s-a reținut că urmele notate T758184031 (fracția spermatică) găsite pe chilotul ce aparține minorului sunt constituite din elementele specifice spermei. Genotiparea acestor urme a pus în evidență corespunzător markerilor analizați, un amestec de profile genetice provenit de la minim două persoane de sex masculin, în care se poate identifica în raport majoritar profilul genetic al minorului D.A.S., iar în raport minoritar profilul genetic al inculpatului A.O..
Având în vedere starea de fapt expresă și probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A.O. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.O. solicitând desființarea sentinței și în cadrul rejudecării să se procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 72/A/MF din 15 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 890/109/2009, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A.O..
A dedus perioada arestului preventiv și a menținut măsura arestării preventive.
A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esență, instanța de apel a reținut că nu se justifică, în raport de gravitatea faptei, reducerea pedepsei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.O. invocând cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Totodată, încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită reținându-se că fapta comisă de inculpatul A.O. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanțele au valorificat în mod corespunzător criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Criteriile generale prevăzute în art. 72 alin. (1) C. proc. pen. se referă la date sau elemente de natură să ajute, pe de o parte la caracterizarea faptei, iar pe de altă parte la caracterizarea infractorului.
Primele două criterii de individualizare prevăzute în art. 72 C. proc. pen. - dispozițiile părții generale a codului, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială - sunt criterii de drept, iar ultimele trei sunt criterii de fapt - gradul de pericol social, persoana infractorului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală - întrucât numai acestea se referă la fapta și persoana infractorului.
Sub aspectul criteriilor de fapt, acestea se impun a fi avute în vedere atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate - ca primă etapă a individualizării judiciare a pedepsei - cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Pe de altă parte, criteriile generale de individualizare trebuie examinate prin prisma pluralităților lor, în sensul că trebuie aplicate toate, împreună, și nu numai unele dintre ele, în fiecare cauză în parte, fiind cumulative.
Cât privește persoana infractorului, este necesar și obligatoriu pentru operațiunea de individualizare judiciară, să se aibă în vedere faptul că pedeapsa trebuie să fie adecvată și proporțională față de fiecare infractor, în raport de trăsăturile sale specifice și alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa. Cercetarea și evaluarea datelor care caracterizează persoana infractorului este esențială pentru că, cu cât s-a făcut o adaptare a pedepsei mai adecvată cu atât sunt create condițiile realizării scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.
Pornind de la aceste elemente, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A.O. prezintă un grad ridicat de pericol social.
Sub acest aspect, din probele administrate rezultă că inculpatul, în data de 23 noiembrie 2008, i-a cerut părții vătămate - victima avea la data comiterii infracțiunii 12 ani - să-l însoțească la Stadionul "N.D." din municipiul Pitești. Scopul real a fost însă altul deoarece când au ajuns în apropierea stadionului au schimbat destinația, a lovit minorul în spate, care a și căzut pe un mal de pământ.
Pentru atingerea scopului infracțional propus, inculpatul a amenințat pe martorul R.G. care s-a îndepărtat de locul comiterii faptei, inculpatul obligând victima să întrețină un raport sexual anal.
Agresiunea sexuală este confirmată, pe de o parte, de probele testimoniale administrate în cele două faze ale procesului penal, iar pe de altă parte de probele științifice, din conținutul acestora rezultând, fără dubiu, că minorul D.A. a fost victima unei agresiuni sexuale recente.
Gradul de pericol social este reflectat și de consecințele faptei săvârșite, victima fiind un minor de 12 ani iar trauma suferită are consecințe directe asupra dezvoltării sale ulterioare.
În ceea ce privește persoana inculpatului - al doilea criteriu de fapt - din actele dosarului rezultă că anterior, inculpatul a suferit condamnări multiple, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.
În atare condiții, neputându-se reține elemente care să permită caracterizarea acestora ca și circumstanțe atenuante, Înalta Curte constată că nu pot fi însușite criticile invocate de recurentul inculpat A.O. privind reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicată - atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare - corespunde exigențelor circumscrise dispozițiilor art. 52 C. pen., neputând fi redusă sub limita stabilită de instanța de fond.
Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul A.O. ca fiind nefondat.
În baza dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2008 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.O. împotriva Deciziei penale nr. 72/A/MF din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2008 la 17 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.