Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175 din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 44/118/2010 inculpatul M.G.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza prev. art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului M.G.C. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.
Conform prev. art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de 24 ore, în ziua de 3 - 4 noiembrie 2009 și de la 6 noiembrie 2009 la 4 decembrie 2009 inclusiv.
În temeiul prev. art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul M.G.C. să restituie denunțătorului M.I.V. suma de 800 RON și 100 euro, constatându-se că suma de 400 euro remisă de denunțător inculpatului a fost recuperată de organele judiciare și pusă la dispoziție.
În baza prev. art. 191 C. proc. pen. inculpatul M.G.C. a fost obligat să plătească statului suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 28 decembrie 2009, a fost trimis în judecată inculpatul M.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Conform celor rezultate din examinarea ansamblului probator, Tribunalul a reținut în fapt următoarele:
La data de 23 august 2008, orele 20:45, denunțătorul a fost surprins de organele de poliție, pe strada I. din Municipiul Piatra Neamț, conducând autoturismul marca O., care aparține tatălui său, având o îmbibație alcoolică de 1,50 ‰ (proba I - ora 21:30) și 1,35‰ (proba II - ora 22:30).
A fost chemat de mai multe ori la audieri la poliție și Parchet, iar ultima dată procurorul i-a spus că dosarul va merge la instanța de judecată. Prin rechizitoriul nr. JJ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț din 10 februarie 2009 - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.I.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Denunțătorul nu a primit nici o citație acasă până când, la data de 30 august 2009, a venit la domiciliul său un polițist cu un mandat de aducere, care i-a spus că este citat la Judecătoria Piatra Neamț, la data de 14 septembrie 2009, pentru a fi ascultat ca inculpat. În acest sens sunt dovezile de îndeplinire a procedurii de citare și mandatul de aducere, din care rezultă că denunțătorul a fost citat greșit la blocul K. de pe strada I., unde de fapt locuia martorul din dosar M.C.I. (denunțătorul locuind la blocul G.
Aceste aspecte rezultă din dosarul penal nr. 934/279/2009 al Judecătoriei Piatra Neamț, în care denunțătorul M.I.V. are calitatea de inculpat.
Față de trimiterea sa în judecată ca inculpat, pentru săvârșirea unei infracțiuni care atrăgea anularea permisului de conducere, este verosimilă declarația denunțătorului potrivit căreia a fost interesat în evitarea răspunderii penale și în găsirea unei persoane care să rezolve această problemă.
Potrivit declarațiilor constante ale denunțătorului M.I.V., în cursul lunii mai - iunie 2009, în timp ce stătea la un bar din zona Gării Piatra Neamț (barului i se spune „L.M.), la o masă alăturată erau câteva persoane, iar una dintre acestea le povestea celorlalte că a avut ceva probleme cu permisul de conducere, însă și-a rezolvat problema printr-un ofițer de poliție - M.G.
M.I.V. declară că, auzind despre aceasta, a intervenit pe lângă persoana respectivă și a rugat-o să îl pună și pe el în legătură cu acest ofițer de poliție, să îl poată ajuta întrucât are și el o problemă cu un dosar legat de permisul de conducere. Această persoană i-a dat un număr de telefon și i-a spus că dacă nu răspunde la telefon, să-l caute pe ofițerul de poliție M.G. la I.P.J. Neamț, unde acesta este ofițer de serviciu pe unitate.
Inculpatul M.G. contestă, în apărarea sa, această situație de fapt care nu este probată decât prin declarațiile denunțătorului. Tribunalul reține că această situație de fapt, pe de o parte este probată prin împrejurări obiective ce rezultă din ansamblul probelor - respectiv faptul că denunțătorul M.I.V. nu-l cunoștea anterior pe inculpatul M.G., și faptul că, în aceste împrejurări, M.I.V. a deținut numărul de telefon al inculpatului, cu care ulterior a intrat în contact telefonic și direct de mai multe ori. Ori, acest lucru este explicabil numai prin prisma faptului că o terță persoană i-a comunicat denunțătorului numărul de telefon al inculpatului.
Din ansamblul probator rezultă că singurul interes al denunțătorului de a obține numărul de telefon al inculpatului, și de a lua contact cu acesta, și discuțiile purtate între cei doi, s-a rezumat la încercarea de a evita răspunderea penală pentru conducere sub influența alcoolului, încercare evident cu tentă ilegală, câtă vreme singura posibilitate legală a denunțătorului de a se apăra de răspundere penală era prin solicitarea de probe și prin participarea în cadrul dosarului penal în care avea calitatea de inculpat - procedură cu privire la care inculpatul M.G. nu avea nici o legătură și nici o competență legală.
În condițiile în care denunțătorul M.I.V. urma să ia legătura cu un ofițer de poliție pe care nu îl cunoștea, și să-i solicite un ajutor ce nu putea fi dat de cât prin săvârșirea unei infracțiuni, Tribunalul reține că denunțătorul nu ar fi avut temeritatea să facă acest lucru decât dacă cineva i-ar fi furnizat informații în sensul că ofițerul de poliție respectiv (în speță M.G.) este dispus să accepte astfel de propunerii, și că nu există nici un risc de a fi denunțat pentru dare de mită.
Față de această conjunctură obiectivă dată de comportamentul normal uman, Tribunalul reține că declarațiile denunțătorului cu privire la împrejurările în care a luat la cunoștință despre existența inculpatului M.G., funcția acestuia și faptul că poate fi găsit la I.P.J. Neamț unde execută serviciul, și cu privire la faptul că a intrat în posesia numărului de telefon al acestuia, se susțin prin ansamblul probator, potrivit art. 75 C. proc. pen., și vor fi reținute.
Pe de altă parte, modalitatea și locul în care denunțătorul a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului nu sunt esențiale în raport cu acuzația adusă inculpatului, câtă vreme probele demonstrează că inculpatul și denunțătorul nu se cunoșteau anterior, fiind astfel exclusă posibilitatea ca aceștia să se fi întâlnit și să fi traficat sume de bani pentru alt motiv decât cel expus de denunțătorul M.I.V.
Atât din declarațiile acestuia cât și ale martorei M.A.M., dar și din conținutul convorbirilor telefonice sau ambientale interceptate, se confirmă faptul că inculpatul nu l-a cunoscut pe denunțător până în luna mai-iunie 2009, când acesta din urmă l-a contactat la sediul I.P.J. Neamț.
Declarația contrară a inculpatului, potrivit căreia l-ar fi cunoscut pe denunțător din perioada în care acesta executa stagiul militar în aceeași unitate în care inculpatul avea funcția de ofițer, este pe de o parte infirmată de probele dosarului, și pe de altă parte nu este susținută prin nici un mijloc de probă.
Inculpatul s-a limitat la o susținere declarativă în acest sens, fără a indica și a solicita administrarea vreunui mijloc de probă care să-i susțină afirmațiile - martori, înscrisuri din care să rezulte situația invocată, motiv pentru care instanța reține că apărarea cu privire la acest aspect a fost formală, neputând fi reținută. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului pot fi avute în vedere numai dacă se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. De asemenea, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.
Ori, declarația inculpatului nu se coroborează cu ansamblul probator, și acesta nu a solicitat în concret să facă dovada netemeiniciei probelor de vinovăție, sub aspectul indicat mai sus.
În aceeași zi în care denunțătorul a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului, potrivit declarațiilor sale, acesta a sunat la numărul de telefon primit, nu i-a răspuns nimeni, însă s-a deplasat la I.P.J. Neamț, aflând că ofițerul de poliție este liber în ziua respectivă, dar va fi de serviciu a doua zi.
A doua zi, M.I.V. s-a deplasat la sediul I.P.J. Neamț unde s-a întâlnit cu inspectorul principal de poliție M.G.C., și a solicitat să discute cu acesta. Cei doi au ieșit în fața inspectoratului, pe treptele de la intrare, și denunțătorul i-a spus inculpatului că i s-a întocmit un dosar penal pentru conducere cu alcoolemie și de la o altă persoană a înțeles că ar putea să îl ajute să-și rezolve problema. La această întrebare ofițerul de poliție M.G. i-a zis că cunoaște o persoană la Medicina Legală Iași și poate să-i rezolve problema.
Cu această ocazie, ofițerul M.G. i-a dat numărul lui de telefon, iar denunțătorul i-a dat numărul său de telefon, urmând ca inspectorul principal de poliție M.G.C. să îl sune.
De asemenea, aceste afirmații ale denunțătorului nu sunt confirmate direct și prin alte mijloace de probă, însă ele sunt confirmate implicit prin constatarea contactelor telefonice dintre cei doi, prin discuțiile interceptate referitoare la Institutul de Medicină Legală Iași și la recalcularea alcoolemiei, și prin afirmațiile inculpatului referitoare la deplasarea sa la Institutul de Medicină Legală Iași în scopul intervenției în favoarea denunțătorului, afirmații care se bazează pe situația preexistentă afirmată către denunțător, că cunoaște pe cineva la Institutul de Medicină Legală Iași care poate rezolva problema recalculării alcoolemiei.
După aproximativ 2-3 săptămâni de la prima întâlnire, denunțătorul M.I.V. a fost sunat de inculpatul M.G.C., ocazie cu care acesta i-a comunicat că s-a informat despre dosarul acestuia, că se poate rezolva favorabil problema și totodată, i-a dat întâlnire în jurul orelor 12:00, în fața Sucursalei B.C.R. La locul stabilit, denunțătorul a urcat în autoturismul ofițerului de poliție, iar acesta i-a spus că-i va rezolva favorabil problema, în sensul că îl va ajuta cu o recalculare a alcoolemiei, care să fie sub limita ce-ar atrage răspunderea penală, printr-o cunoștință pe care o are la Medicina Legală la Iași, dându-i și un nume în acest sens, dar pe care denunțătorul nu l-a reținut. Totodată, inculpatul M.G.C. i-a spus că pentru rezolvarea favorabilă a problemei în primă fază trebuie să-i dea 300 de euro. M.I.V. i-a spus că este de acord, însă are acasă, în acel moment, doar 200 de euro.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia descrierea autoturismului în care s-au întâlnit cei doi, făcută de denunțător, nu corespunde autoturismului pe care îl are în proprietate, este nefondată, întrucât pe de o parte exista posibilitatea ca inculpatul, fiind prevăzător cu privire la o posibilă supraveghere (astfel cum a demonstrat în discuțiile telefonice) să fi împrumutat autoturismul unei cunoștințe pentru a se deplasa la întâlnire, și pe de altă parte, amănuntul respectiv și posibila eroare a denunțătorului cu privire la unele caracteristici ale autoturismului respectiv nu sunt esențiale în stabilirea situației de fapt.
După aproximativ o săptămână, în același loc și condiții, după ce în prealabil au discutat la telefon, M.I.V. s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C. și i-a dat suma de 800 RON, echivalentul a 200 de euro. Cu această ocazie i-a transmis inculpatului că diferența de 100 de euro urmează a fi remisă peste o săptămână. Astfel, după aproximativ o săptămână denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în același loc și condiții ca la întâlnirile anterioare, unde acesta i-a dat inculpatului suma de 100 de euro compusă din 2 bancnote a câte 50 de euro.
Afirmațiile denunțătorului se confirmă prin discuțiile ulterioare între cei doi, interceptate în mediul ambiental, din care rezultă intenția inculpatului de a preconstitui probe care să faciliteze apoi recalcularea alcoolemiei și credibilitatea faptului că aceasta a fost sub limita legală la momentul depistării denunțătorului în trafic.
De asemenea, din discuțiile în mediul ambiental interceptate se confirmă declarațiile denunțătorului privind sumele de bani date inculpatului. Această situație de fapt este confirmată și prin declarațiile martorei M.A.M. Neconcordanțele între declarația acesteia și susținerile denunțătorului cu privire la succesiunea înmânării banilor și sumele date se explică prin aceea că denunțătorul nu a discutat expres cu soția sa asupra tuturor amănuntelor, iar aceasta nu a fost interesată, la momentul respectiv, pentru a urmări destinația sumelor de bani ai familiei din posesia soțului său, fiind informată doar generic asupra demersurilor acestuia.
După aproximativ 2-3 săptămâni, probabil la începutul lunii august 2009, M.l.V. l-a sunat pe inculpatul M.G.C. să-l întrebe dacă a rezolvat ceva, iar acesta i-a spus că trebuie să se întâlnească. M.l.V. s-a deplasat în față la Moldocor, vizavi de B.C.R., unde a discutat în mașina inculpatului, iar acesta i-a spus că s-a interesat despre situația sa, se poate rezolva favorabil, însă trebuie să meargă amândoi la lași. Totodată, i-a spus că trebuie să-i mai dea 400 de euro pentru a rezolva favorabil și la Iași.
Aspectul referitor la suma de 400 euro se confirmă prin discuțiile interceptate în mediul ambiental, și prin procesul verbal de percheziție corporală, prin procesul verbal de marcare criminalistică a 8 bancnote a câte 50 euro, prin declarațiile martorilor asistenți, prin imaginile filmate în mediul ambiental (barul A.) din care rezultă înmânarea acestor bancnote de către denunțător inculpatului, din toate acestea rezultând că într-adevăr cei doi purtaseră discuții anterioare referitoare la înmânarea sumei de 400 euro. Ori, în contextul în care întâlnirile și discuțiile dintre inculpat și denunțător aveau ca subiect încercarea de recalculare a alcoolemiei, este evident că și această sumă de bani era destinată aceluiași scop.
Pe data de 28 octombrie 2009, pe la orele 12:30 - 13:00, M.l.V. a mers la I.PJ. Neamț, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C. și au ieșit împreună pe treptele inspectoratului. Aici M.l.V. l-a întrebat pe M.G.C. dacă poate să îl mai ajute cu problema sa, iar acesta i-a spus că sigur se rezolvă și că vor discuta mai amănunțit duminică, când este din nou de serviciu, deoarece atunci este aglomerat. Cei doi au stabilit să se întâlnească pe data de 01 noiembrie 2009 la sediul I.P.J. Neamț, lucru care s-a și întâmplat. (potrivit interceptării convorbirii în mediul ambiental).
Cu acea ocazie, inculpatul M.G.C. i-a spus denunțătorului ca la termenul ce îl va avea mâine să declare în fața judecătorului că nu a băut atât de mult cât a fost consemnat în declarațiile luate la poliție și procuror, întrucât i-a fost frică, dar că de fapt a consumat cu colegii săi doar „un șpriț de vin și un 50 de votcă" și va aduce un martor în acest sens. La întrebarea denunțătorului dacă a vorbit cu doctorul la Iași, inculpatul îi răspunde „Da mă! La Iași se rezolvă mă, nu-i problemă. Da' tu ai declarat prea multe ca-i băut. Ăsta-i șmenu'!" De asemenea, denunțătorul îi spune inculpatului că a primit de la soacra sa din Italia o sumă de bani, respectiv 400 de euro, pe care îi are acasă, moment în care inculpatul spune „Lasă-i acolo. Nu, deocamdată". Spre finalul discuției, inculpatul îi reiterează denunțătorului faptul de a spune în fața judecătorului că „a băut doar 50 de grame de votcă și un pahar de vin; un șpriț", că va aduce un coleg martor cu care a stat la masă, în acest sens. Au stabilit să se întâlnească a doua zi după-amiază.
Astfel, la întâlnirea dintre cei doi în sediul I.P.J. Neamț, la 01 noiembrie 2009, discuțiile relevante în acest sens sunt:
M.G.C.: ,, Mâine ai, nu?" (referindu-se la faptul că a doua zi denunțătorul avea fixat termen de judecată în dosarul său).
M.G.C.: „Deci, zici așa: Doamnă (simulând că denunțătorul se adresează președintei completului de judecată).Tu ce-ai scris, mai ții minte?" (referindu-se la ce declarații a dat denunțătorul în cursul urmăririi penale, privind cantitatea de alcool băută).
M.I.V.: „Păi, c-am băut alcool,(...) votcă (...) bere, vin.
M.G.C.: Aoleo, cam multe (preconizând că o astfel de declarație sugerează o alcoolemie mare, și deci greutatea recalculării frauduloase a alcoolemiei).
M.G.C.: Ce-ai declarat tu la procuror și la (...) C-ai băut atât de mult? (încercând să-și dea seama ce cuprind probele dosarului și cum pot fi contracarate).
M.I.V.: „da, că îmi scria în dovadă"(...), Și-o fost unu (...) parcă unu cincizeci" (referindu-se la valoarea alcoolemiei constatate în buletinul de analiză toxicologică).
M.G.C.: „Da, cam așa ceva" (confirmând valoarea alcoolemiei, care într-adevăr a fost de 1,50‰ la prima recoltare, și rezultând că într-adevăr inculpatul se interesase despre conținutul dosarului, și știa aceste amănunte).
M.G.C.: „Zici în felul următor: Că ai băut numai, să zic, cincizeci de votcă și un pic de vin, șpriț de vin" (referindu-se la ce declarație trebuie să dea denunțătorul în fața instanței, o astfel de declarație urmând să fundamenteze o recalculare a alcoolemiei - pe baza cantității aproximative consumate de denunțător, stabilită potrivit declarației acestuia și a unui martor propus de el, și pe baza greutății corporale, etc.)
- M.G.C.: „Ceri (...) Aduc colegii mei cu care am fost la băut și să spună că am băut (...) și-aduci tu un coleg și zice :da dom-le, a băut un (...)" (indicându-i denunțătorului să propună proba cu martori și să-l determine pe un coleg să declare că denunțătorul a băut o cantitate mică de alcool).
M.I.V.: „Mergem? Ați vorbit cu ăsta la Iași, cu doctorul?" (referindu-se la un medic de la Institutul de Medicină Legală Iași, și rezultând din întrebare că cei doi discutaseră anterior despre acest aspect).
M.G.C.: „Da, mă, la Iași se rezolvă, dar tu ai declarat prea multe c-ai băut", (confirmă discuțiile anterioare, legătura între doctorul de la Iași și declarația denunțătorului privind cantitatea băută, faptul că a intervenit la Institutul de Medicină Legală Iași).
M.I.V.: „Și cu ăia trei sute de mii? I-ați dat?
M.G.C.: „Da măi, i-am (...)" (confirmă primirea banilor dați inițial de denunțător, și susține că i-a dat unei persoane, în contextul în care discuția se referea la doctorul de la Iași și la cantitatea de alcool băută de denunțător, în urma căreia i s-a întocmit dosarul penal).
M.I.V.: Și cu ăia patru sute ce facem?, ăia, patrusu de euro".
M.G.C.: Când mergem la Iași" (indică faptul că cei patrusute de euro - despre care s-a probat ulterior că au fost dați inculpatului și cu care a fost surprins în flagrant - erau destinați dării unei mite către o persoană de la Iași, în legătură cu recalcularea alcoolemiei denunțătorului. Se infirmă astfel declarația inculpatului potrivit căreia cei 400 euro reprezentau restituirea unui împrumut dat de inculpat denunțătorului).
În ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi putut întâlni cu denunțătorul la data de 28 octombrie 2009, întrucât a efectuat diverse activități de serviciu care îi impuneau prezența în sediul I.P.J. Neamț (preluarea apelurilor de urgență, depunerea unui raport), aceasta nu se susține prin mijloacele de probă administrate în cursul judecății, aceste înscrisuri nefăcând dovada că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea de a se întâlni cu denunțătorul în ziua respectivă, în cursul programului de lucru.
La data de 02 noiembrie 2009, în jurul orelor 11:00, inculpatul M.G.C. l-a sunat pe denunțător și l-a întrebat dacă poate să vină în acest moment la barul A. din Piatra Neamț, însă acesta i-a spus că nu poate să se întâlnească cu el acum, întrucât se duce la serviciu și urmează să se întâlnească mai spre seară. În jurul orelor 19:30 denunțătorul l-a sunat pe inculpat și au convenit să se întâlnească în jurul orelor 20:15 - 20:30 la barul A. (conform conținutului convorbirii telefonice interceptate și înregistrate. Din conținutul acesteia se constată grija inculpatului de a nu rosti la telefon cuvinte care să indice locul întâlnirii, aspect justificat doar de teama de a nu fi interceptată convorbirea. Ori, interceptarea convorbirii se poate face numai în contextul cercetării unei infracțiuni, deci inculpatul era conștient că săvârșește un act ilegal, pentru care poate fi interceptat potrivit dispozițiilor art. 91 și urm. C. proc. pen.).
Cu ocazia întâlnirii din bar denunțătorul i-a spus inculpatului că a fost la termenul de la instanță, citarea s-a făcut pe o adresă necorespunzătoare și s-a dat un nou termen la data de 07 decembrie 2009. La un moment dat, inculpatul îl întreabă pe denunțător: „Da' tu ce-ai făcut? Tu vrei să-l scoatem la zero?", la care denunțătorul răspunde: „Păi să scoatem dosarul penal", iar inculpatul continuă „ Să-ți (... ) să (...) așa! Dar vezi că 3 luni trebuie să stai pe bară după ce-ți vine.", moment în care denunțătorul exclamă „Stau 3 luni, nu-i (...)! Nu-i buba asta! Da' să scap de el (...)".
Această discuție se referă la faptul că recalcularea alcoolemiei nu poate stabili o alcoolemie zero, față de probele dosarului penal, dar se poate stabili o alcoolemie care să atragă constatarea unei contravenții, cu suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 3 luni.
Apoi inculpatul îi confirmă denunțătorului că „Mâine mă duc (...)" „Da! la recalculare!", după ce denunțătorul îl întreabă unde „La Iași? La doctoru' acela legist, la recalcularea aia?" în continuare denunțătorul îi spune inculpatului că este implicat într-o lucrare și nu are timp să meargă cu el la medicul legist la Iași, la care inculpatul îi răspunde „Nu-i nici o problemă, eu mă duc mâine. Plec mâine la Iași". Apoi, denunțătorul îi spune inculpatului că „Am adus banii la mine", inculpatul exclamând „Ai adus! Aaaa! Păi da! Mă duc eu la Iași". După acest moment denunțătorul îi dă suma de 400 de euro inculpatului, care i-a luat și i-a pus într-un buzunar din dreapta pantalonilor. După această discuție, cei doi se despart și convin ca să se mai audă la telefon și să se întâlnească ulterior în același loc, respectiv barul A., fără a mai preciza prin telefon alte amănunte. Imaginile surprinse și atașate la dosar, precum și conținutul convorbirii ambientale interceptate, dovedesc faptul că inculpatul M.G.C. a creat denunțătorului convingerea că va interveni la Institutul de Medicină Legală Iași pentru recalcularea alcoolemiei, precum și convingerea că a primit suma de 400 euro în scopul înmânării ei către o terță persoană, care are competența de a recalcula alcoolemia.
Se mai observă din discuția purtată între cei doi că inculpatul M.G.C. îi furnizează și alte amănunte denunțătorului, referitoare la o altă intervenție de același gen, pentru a-i crea convingerea că are posibilitatea de a interveni în vederea recalculării alcoolemiei.
M.G.C.: „Am vorbit astăzi cu unul de la noi. Nici de la minister n-a putut să-i aranjeze. Avea unu șase la alcoolemie. Nu s-a aranjat absolut nimic. Om din Minister" .
La ieșirea din barul respectiv, organele de urmărire penală ale D.N.A. l-au oprit, legitimat, identificat pe inculpatul M.G.C., după care s-a întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a fost condus pentru audieri. Procesul verbal s-a întocmit în prezența a doi martori asistenți, iar inculpatul nu a avut obiecții cu privire la constatările efectuate, susținând însă că a primit banii de la denunțător întrucât îl împrumutase pe acesta în cursul verii pentru a contracta o lucrare.
Susținerile inculpatului sunt nesincere, pentru următoarele considerente:
- inculpatul și denunțătorul nu se cunoșteau decât din vara aceluiași an, între ei nu era nici o legătură de prietenie care să fi putut conduce la un astfel de gest de încredere cum este cel de a împrumuta, fără nici o garanție, o sumă relativ mare de bani unei persoane.
- amănuntul privind faptul că denunțătorul ar fi avut nevoie de bani pentru contractarea unei lucrări este fals, întrucât M.I.V. nu efectua lucrări suportate din banii săi, pentru ca apoi să recupereze suma de la beneficiar. Din conținutul discuției dintre cei doi purtată în barul A. rezultă că denunțătorul i-a justificat inculpatului că nu poate merge la Iași întrucât are o lucrare de efectuat, și astfel inculpatul a preluat această informație pentru a conferi credibilitate susținerii sale (pentru că din cercetări ar fi reieșit că într-adevăr M.I.V. a contractat o lucrare de construcții).
- scopul primirii sumei de 400 euro a reieșit în mod clar din conținutul convorbirilor interceptate, susținute și prin declarațiile denunțătorului.
În drept, faptele inculpatului M.G.C. - inspector principal de poliție în cadrul I.P.J. Neamț care, în perioada mai - noiembrie 2009, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la denunțătorul M.I.V. suma totală de 800 RON, 100 euro și 400 euro în schimbul influenței pe care a lăsat-o să se creadă că o are asupra funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași, și cu ajutorul acestora urma să fie recalculată alcoolemia denunțătorului ce are calitatea de inculpat într-un dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, sub limita ce ar atrage răspunderea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În cauză, modalitatea de comitere a infracțiunii s-a realizat prin acte de pretindere și primire repetate, referitoare la sumele de 800 RON, 100 euro și respectiv 400 euro.
Inculpatul M.G.C. a pretins și a primit banii, invocând influența pe care ar avea-o asupra unui funcționar - medic, din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași, ale cărui atribuții de serviciu includeau și pe cele privind calculul retroactiv al alcoolemiei în cauze penale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul M.G.C.
Parchetul a criticat hotărârea, invocând faptul că, deși prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată, instanța nu a aplicat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei și în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.
Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului rezultă indubitabil din coroborarea conținutului convorbirilor telefonice purtate de acesta cu denunțătorul, a înregistrării audio-video a întâlnirilor avute în mediul ambiental și din procesul-verbal întocmit cu ocazia prinderii în flagrant la data de 2 noiembrie 2009 a inculpatului, când încasa suma de 400 euro de la denunțător.
În condițiile în care fapta reținută de instanță în sarcina inculpatului nu a evidențiat manopere de înșelare a denunțătorului, acesta având reprezentarea exactă a faptului că urmează să cumpere influența inculpatului, instanța de apel a constatat că nu se poate aprecia că ne aflăm în situația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, așa cum a susținut inculpatul.
Cât privește forma continuată a infracțiunii, s-a reținut că, deși instanța de fond a prezentat în situația de fapt forma continuată a faptei, nu a aplicat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și nici nu a operat o eventuală schimbare de încadrare juridică.
Sub acest aspect, critica Parchetului s-a apreciat ca întemeiată, forma continuată a infracțiunii fiind justificată de pretinderea și primirea repetată a unor sume de bani de la denunțător.
Întemeiată s-a apreciat și critica inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, reținându-se că circumstanțele personale ale acestuia fac posibilă reeducarea sa și fără executarea în regim privativ de libertate, prin aplicarea art. 861 C. pen.
În consecință, prin decizia penală nr. 35/P din 17 martie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța și de apelantul inculpat M.G.C., împotriva sentinței penale nr. 175 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 44/118/2010, a desființat în parte, sentința apelată și rejudecând a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M.G.C. din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) Teza a II-a și lit b) C. pen., și exercițiul dreptului de a exercita o funcție publică, prev. de art. 64 lit c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului M.G.C.
În baza art. 862 C. pen. a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul Neamț, desemnat organ cu supravegherea;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) au fost comunicate persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de 24 ore în ziua de 03 din 04 noiembrie 2009 și de la 06 noiembrie 2009 la 04 decembrie 2009, inclusiv.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul M.G.C.
Atât Parchetul, cât și recurentul-inculpat au invocat același caz de casare, respectiv, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în recursul Parchetului solicitându-se majorarea pedepsei și executarea în regim de detenție, iar în recursul inculpatului solicitându-se reducerea pedepsei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenții, cât și conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Pedeapsa aplicată inculpatului în apel a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, astfel că niciuna din solicitările formulate de recurenți nu poate primită.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de textul incriminator, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, evaluându-se corect posibilitatea de reeducare și reinserție socială a acestuia și fără privare de libertate, dar în condițiile unor măsuri stricte de supraveghere.
S-au avut în vedere circumstanțele sale personale, faptul că până la săvârșirea faptei a avut un comportament corespunzător în familie și societate, are o familie organizată, doi copii în întreținere și o pregătire profesională care îi permite conștientizare a faptei comise și o analiză a consecințelor acesteia, precum și a urmării nerespectării măsurilor de supraveghere.
De asemenea, natura și gravitatea faptei pe de o parte, și cuantumul sumei traficate își găsesc o justă proporție în pedeapsa aplicată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul M.G.C. împotriva deciziei penale nr. 35/P din 17 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.