Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 1079/109/2009, a fost condamnat inculpatul M.D., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 13 ianuarie 2009 și până la pronunțarea prezentei sentințe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.200 RON, cheltuieli judiciare, din care 700 RON la urmărirea penală și 500 RON la instanță, din acestea din urmă, 300 RON, onorarii de avocat din oficiu, conform împuternicirilor avocațiale nr. x din 9 martie 2009 și y din 9 martie 2009 - avocat V.P.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din 6 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpatul M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.
În esență, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 6 ianuarie 2009, inculpatul i-a aplicat părții vătămate V.G., după o prealabilă provocare din partea acesteia, o lovitură cu cuțitul, în zona gâtului.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul și partea vătămată s-au cunoscut în vara anului 2008 și, de atunci, s-au împrietenit, întâlnindu-se frecvent și consumând băuturi alcoolice în barul ”L.T.”, situat pe raza orașului C.
În ziua de 6 ianuarie 2009, în jurul orelor 16:00, M.D. împreună cu V.G. au băut țuică în localul sus-menționat, după care s-au deplasat, însoțiți fiind de martora M.P., la un depozit pentru a procura lemne de foc. La întoarcere, părțile au mai consumat un pahar de țuică, în același bar, cumpărând de la un magazin și 2 sticle de doi litri cu vin, să continue distracția la domiciliul inculpatului.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să se certe cu partea vătămată, conflictul fiind aplanat temporar de martorul R.M., concubinul martorei M.P. și locatar în același apartament. În jurul orelor 21:30, în timp ce M.D. și V.G. se aflau în sufragerie, conflictul a reizbucnit, inculpatul fiind zgâriat cu lama unui cuțit în zona feței de partea vătămată. Din acest motiv, M.D. a mers în bucătărie, a luat un cuțit prevăzut cu mâner negru și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona gâtului, activitatea infracțională fiind observată de martora minoră M.M., care a anunțat ceilalți martori aflați în dormitor (B.F., M.P. și R.M.) despre cele întâmplate, aceștia contactând telefonic serviciul ambulanță și organele de poliție.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.G. a fost transportată și internată la Spitalul Municipal C., din raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Argeș la 5 martie 2009 rezultând că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată cu secțiune sternocleidomastoidian, omohioidian, hemotiroidă și trahee cu hemoragie artero-venoasă abundentă. De asemenea, din concluziile aceluiași raport, rezultă că V.G. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, ce pot data din 6 ianuarie 2009, necesitând circa 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, totodată acestea i-au pus victimei viața în primejdie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul M.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii solicitării relațiilor privind cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate și al confiscării cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și executarea acesteia în condițiile art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
A desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat un cuțit ridicat, conform fișei de custodie, și depus la Poliția C.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului M.D. și a dedus în continuare starea de arest, începând cu data pronunțării sentinței până la 15 decembrie 2009.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sa arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani închisoare, este nelegală, instanța fiind obligată în condițiile în care a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege (dar numai jos de 1/3 din minimul special).
Recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp.art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani.
S-a reținut că la data de 6 ianuarie 2009, inculpatul fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părții vătămate V.G., a lovit-o pe aceasta în zona gâtului cu un cuțit, leziunile produse punându-i victimei viața în primejdie.
Împotriva instanței de fond au declarat apel atât parchetul, cât și inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat, și a fost admis apelul declarat de procuror, fiind desființată în parte sentința, în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea faptei, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. este închisoarea de la 5 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
În condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanța de fond era obligată să facă aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. și să coboare pedeapsa sub minimul special (5 ani), dar nu mai jos de o treime din minimul special.
În motivarea sentinței penale, instanța de fond în mod greșit a reținut că „la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere (...) și disp. art. 76 lit. a) C. pen., privind efectele circumstanțelor atenuante” și că „inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii coborâtă sub minimul special prevăzut de lege”, făcând astfel abstracție de prevederile art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit căruia tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată.
Cum minimul special prevăzut de lege în speța dedusă judecății pentru pedeapsa închisorii este de 5 ani, coborârea sub acest minim era obligatorie pentru instanță, neexistând un concurs între circumstanțele agravante și atenuante.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești privind pe inculpatul M.D., va casa în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală și, rejudecând, în fond:
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare a 4 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.D.
Casează în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală, și, rejudecând în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.