Asupra recursului de față,
Prin Sentința penală nr. 267/PI din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.I. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 325/P/2009 din 16 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe petiționar să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 419/P/2008, deținutul B.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor comisiei de individualizare a regimului de deținere a Penitenciarului Arad, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, constând în aceea că membrii acesteia nu i-ar fi adus la cunoștință rezultatul cererii sale de reindividualizare a regimului de penitenciar, făcută în luna septembrie 2008, astfel că el nu a mai avut posibilitatea de a ataca decizia acestui for la judecătorul delegat la penitenciar.
Prin Ordonanța din 22 aprilie 2009 emisă în Dosarul nr. 419/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petentul B.I., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 293/2004.
Audiat fiind la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 10 iunie 2009, petentul a declarat că în data de 30 septembrie 2008 a cerut schimbarea regimului său de penitenciar, iar, după două luni de zile de la data formulării acestei cereri, a fost din nou introdus în comisie, însă cererea sa a fost respinsă, acest act, precum și respingerea cererii sale, fiind apreciat de către petent ca fiind un abuz săvârșit împotriva sa, de către membrii comisiei anterior menționate.
Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 16 iunie 2009 în Dosarul nr. 325/P/2009, în temeiul art. 228, alin. (4) și (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul de penitenciare H.D., comisarul D.P. - directorul Penitenciarului Arad, inspectorul principal B.A. - directorul adjunct al Penitenciarului Arad, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului - inspectorul principal C.D., consilier în cadrul Serviciului de Probațiune al Tribunalului Arad - S.C.C., inspectorul de penitenciare P.P., psihologul T.O. și educator și comisar șef L.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal, în fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, medicul penitenciarului, șeful serviciului socio-educativ și un consilier din cadrul serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, în a cărui circumscripție teritorială se află penitenciarul, desemnat anual de directorul serviciului, psihologul și educatorul implicați în programul de reintegrare socială a persoanei condamnate. Capitolul 2 al aceluiași act normativ prevede că regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt regimul de maximă siguranță, regimul închis, regimul semideschis și regimul deschis de penitenciar, aceste regimuri fiind bazate pe sistemele progresiv și regresiv, adică persoanele condamnate pot trece dintr-un regim în altul în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, se reține că schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fie la cererea persoanei condamnate, fie la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că persoana privată de libertate B.I. a adresat directorului Penitenciarului Arad o cerere înregistrată din 14 iulie 2008, prin intermediul căreia a solicitat ridicarea "gradului sporit de risc" în care era clasificat din data de 19 septembrie 2006, întrucât deținutul, pe fondul unor nemulțumiri personale, în data de 16 septembrie 2006 a început să bată în ușa camerei de deținere, să strige și să instige la nesupunere alte persoane private de libertate, cărora le-a cerut să se ralieze la revolta persoanelor private de libertate din Penitenciarul Baia Mare. Ca urmare a acestei cereri, persoana privată de libertate a fost analizată în comisia de analizare a persoanelor private de libertate aflate în categoria celor cu grad sporit de risc și s-a propus declasificarea sa din categoria regimului de maximă siguranță, fiind declasificat din categoria deținuților cu grad sporit de risc prin procesul-verbal din 05 august 2008, din punct de vedere al regimului de penitenciar în care este clasificat, B.I. aflându-se în regim închis de penitenciar de la data de 08 decembrie 2006.
În luna martie 2008, persoana privată de libertate B.I. a fost analizat în comisia de individualizare a pedepsei, fiind menținut în categoria celor clasificați ca executând pedeapsa în regim închis de penitenciar, conform încheierii pronunțate de către judecătorul delegat la Penitenciarul Arad, la data de 28 martie 2008, în Dosarul cu nr. 496/2008, următorul termen de analizare a situației deținutului fiind fixat pentru data de 27 septembrie 2009.
S-a mai reținut că prin cererea înregistrată din 26 august 2008, B.I. a solicitat judecătorului delegat cu executarea pedepselor la Penitenciarul Arad trecerea sa în regimul inferior ca și grad de severitate, adică din regimul închis de penitenciar, în regimul semideschis de penitenciar, iar prin încheierea din 29 august 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1420/2008, judecătorul delegat al Penitenciarului Arad a respins cererea formulată de către petent, privind schimbarea regimului său de executare a pedepsei din regim închis de penitenciar în regim semideschis de penitenciar, constatându-se că deținutul a mai formulat o cerere cu conținut similar, soluționată prin încheierea judecătorului delegat din 28 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 496/2008, rămasă definitivă prin Sentința penală nr. 1336 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Arad, încheiere prin care s-a respins cererea petentului și s-a stabilit drept termen nou pentru introducerea unei alte cereri data de 27 septembrie 2008, cererea fiind prematur introdusă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că în 25 noiembrie 2008 B.I. a fost analizat din nou de către membrii comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Arad, care, prin raportul din 25 noiembrie 2008 au hotărât să îl repartizeze pe deținut tot în regim închis de executare a pedepsei, hotărârea comisiei fiind atacată de către persoana privată de libertate la judecătorul delegat cu executarea pedepselor la Penitenciarul Arad, iar acesta, prin încheierea din 17 decembrie 2008 a respins cererea petentului. Împotriva acestei hotărâri a judecătorului delegat, persoana privată de libertate a formulat contestație, ce a fost respinsă de către Judecătoria Arad prin Sentința penală nr. 945 din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13069/55/2008, în motivare arătându-se că deținutul a fost sancționat disciplinar în data de 23 octombrie 2008 pentru faptul că a avut atitudini necuviincioase în fața organelor judiciare.
Din adresa din 15 iunie 2009 a Penitenciarului Arad s-a reținut că la data de 25 noiembrie 2008 membrii comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate au fost: comisarul D.P., directorul adjunct al penitenciarului care asigura comanda penitenciarului, în lipsa directorului H.D., inspectorul principal B.A., ca persoană responsabilă pentru siguranța deținerii și regim de penitenciar, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului, inspectorul principal C.D., din partea Serviciului de Educație și Intervenție psihosocială, S.C.C., consilier în cadrul Serviciului de Probațiune al Tribunalului Arad, inspector de penitenciare P.P., psiholog, comisar T.O., educator și comisar șef L.A., șeful Biroului evidență persoane private de libertate, secretarul comisiei.
S-a apreciat că în sarcina acestor persoane, care au făcut parte din comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, din data de 25 noiembrie 2008, nu au fost reținute acțiuni care să poată constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi față de acestea, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., față de persoana privată de libertate B.I., constatându-se că o astfel de faptă nu există în materialitatea ei. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de directorul Penitenciarului Arad, H.D. sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, întrucât s-a constatat că acesta nu a făcut parte din Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate care a analizat situația lui B.I. în data de 25 noiembrie 2008.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.I., contestând-o și solicitând a fi audiat și a depune acte doveditoare.
Prin rezoluția dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 29 iulie 2009 în Dosarul nr. 785/II/2/2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.I., din starea de fapt reținută, concluzionându-se că membrii comisiei nu au comis infracțiunea pentru care au fost reclamați, iar directorul penitenciarului nu a făcut parte din comisia respectivă. De asemenea, din verificările efectuate în faza actelor premergătoare s-a reținut că cererile adresate comisiei de către petent au fost judicios analizate și soluționate prin prisma dispozițiilor legale.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul B.I., instanța a reținut că rezoluțiile contestate sunt temeinice și legale.
Prin rezoluția contestată au fost analizate în mod temeinic și amplu aspectele invocate de petent, iar instanța în completare a arătat cele ce urmează:
Prin dispozițiile art. 246 C. pen. a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală în cauză nu s-a făcut dovada că intimații menționați, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt, încercând în fapt, indirect, să obțină modificarea soluțiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care au intrat în autoritate de lucru judecat prin respingerea de către Judecătoria Arad a contestației.
Trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 275/2006 schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate este atribuția judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate și nu a comisiei pentru individualizarea regimului de executare. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1), (5) și (6) din Legea nr. 275/2006 se prevede următoarea procedură: "schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate are obligația ca, o dată la 6 luni, să analizeze conduita persoanei condamnate și eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate" [alin. (1)]; "judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deținere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării" [alin. (5)]; "când judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin încheierea de respingere fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni" [alin. (6)]. Susținerile petentului în sensul că ar fi primit mai multe soluții privind regimul de executare cu nerespectarea termenului de șase luni prevăzut de Legea nr. 275/2006 nu sunt întemeiate întrucât o parte din soluții sunt urmare a cererilor sale (respectiv - cererile înregistrate din 14 iulie 2008, din 26 august 2008), iar cealaltă parte în respectarea de către comisie a termenelor legale sau de rediscutare stabilite de judecătorul delegat sau de instanța de judecată (respectiv - Dosar nr. 496 din 28 martie 2008, raportul din 25 noiembrie 2008).
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, petiționarul.
Recursul nu a fost motivat, iar petiționarul deși legal citat, nu s-a prezentat să-l susțină și nici nu a depus memorii pentru a-l susține.
Examinând hotărârea conform art. 3856 alin. (1) și (3) C. proc. pen. sub toate aspectele se constată că recursul este nefondat.
Petiționarul nemulțumit, potrivit susținerilor sale, că membrii comisiei pentru individualizarea regimului de execuție a pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Arad nu i-au soluționat în termen cererea formulată, tergiversând soluționarea din luna septembrie 2008 până la 2 decembrie 2008, s-a adresat cu plângere penală procurorului solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
În urma actelor premergătoare, având în vedere actele de la dosarul cauzei și Sentințele penale nr. 945 din 30 aprilie 2009 și nr. 1336 din 20 mai 2008, pronunțate de Judecătoria Arad s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.
Prima instanță procedând conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat că prin rezoluția atacată au fost analizate în mod temeinic aspectele invocate de petent.
Printr-o motivare amplă, cu completări la cele reținute de procuror, instanța a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Înalta Curte având în vedere că recurentul nu a invocat niciun motiv de recurs care analizat să fie de natură a atrage casarea sentinței urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 267/PI din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.