Asupra recursului de față:
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3626/91/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, formulată de condamnatul V.Ș. în prezent, deținut în Penitenciarul Focșani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, condamnatul V.Ș., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 334 din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2188/91/2009.
În referatul procurorului întocmit în baza art. 399 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 334/2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2725 din 21 iulie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul V.Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În cererea de revizuire, condamnatul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, pedeapsa aplicată este prea aspră și că va prezenta instanței probe noi.
Având în vedere dispozițiile art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., s-a apreciat de către procuror că cererea de revizuire este neîntemeiată, solicitându-se respingerea acesteia.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii, tribunalul a reținut ca dispoziții legale relevante, prevederile art. 403 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, respectiv că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. S-a examinat dacă cererea de revizuire a fost făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a acesteia.
Revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Condamnatul - revizuient și-a întemeiat cererea pe faptul că nu a fost admisă ca probă audierea fiului său minor, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
Tribunalul, analizând motivele de revizuire invocate, prin prisma dispozițiilor art. 394 alin.(1) lit. a)-e) C. proc. pen. a constatat că acestea nu se încadrează în cazurile prevăzute de textul lege menționat, iar soluționarea favorabilă a cererii ar echivala cu o nesocotire a autorității lucrului judecat, ca efect principal al sentinței penale care face obiectul revizuirii. Retractarea hotărârii este posibilă numai dacă sunt puse în evidență aspecte de fapt care nu au putut fi cunoscute de prima instanță sau de instanțele de control judiciar datorită unor împrejurări independente de atitudinea părților din proces.
În aceste condiții, nefiind realizate cerințele textului de lege prev.de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (31) C. proc. pen. a apreciat inadmisibilă cererea de revizuire, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinței penale nr. 165 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea a formulat apel condamnatul V.Ș., invocând aceleași motive ca și în fața Tribunalului Vrancea.
Prin decizia penală nr. 257/ A din 11 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3626/91/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, reținând că instanța de fond a apreciat în mod corect că motivele invocate în cererea de revizuire nu se regăsesc între cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale susmenționate a declarat recurs revizuientul care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat audierea ca martor ocular a fiului său, minor, la data comiterii faptei. În ultimul cuvânt, revizuientul a arătat că a fost acuzat de comiterea faptei de către fiul său, care are grave probleme medicale, fiind handicapat, că a scris ceea ce i s-a dictat de către organul de urmărire penală și că pedeapsa de 25 de ani închisoare la care a fost condamnat este excesivă, solicitând reducerea acesteia.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului de casare invocat de revizuient care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În mod corect, instanța de fond și instanța de prim control judiciar au reținut în urma examinării cererii de revizuire, că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date care să justifice admiterea în principiu a acesteia.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă”.
Între cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. când poate fi cerută revizuirea, este cel de la lit. a), respectiv, când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”.
În cererea formulată, revizuientul a solicitat audierea fiului său, persoană care, potrivit propriilor susțineri are grave probleme de sănătate, fiind handicapat, și pe baza declarațiilor căreia s-a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare.
Rezultă așadar, că prin cererea formulată, recurentul revizuient nu invocă „fapte sau împrejurări noi” care să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, ci solicită o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au pronunțat sentința a cărei revizuire o cere, ceea ce este inadmisibil de realizat pe calea revizuirii.
În ce privește motivul vizând cuantumul pedepsei la care a fost condamnat recurentul și pe care-l apreciază ca fiind excesiv, Înalta Curte constată în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar, că nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare, reținând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de revizuientul V.Ș. se va respinge ca nefondat în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat V.Ș. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.