Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 269 din 29 mai 2002 Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații:
- A.C.V. la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen. și la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat, a contopit pedepsele și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 7 decembrie 2000 a Judecătoriei Călărași și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare.
- M.E.R. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpatul A.C.V., a cuțitului cu mâner de metal, deschidere dublă, culoare albă, uzat, care a servit la săvârșirea infracțiunii.
Prin aceeași sentință s-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a reținut că, în data de 1 noiembrie 2001, pe timp de noapte, inculpații au sustras părții vătămate C.I. banii, telefonul mobil și autoturismul, prin violență și amenințare cu un cuțit.
S-a mai reținut că, deși avea permisul de conducere anulat, inculpatul A.C.V., a condus pe drumurile publice, în aceeași dată, un autoturism.
Inculpatul A.C.V. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanței, solicitând reducerea pedepsei.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și inculpata M.E.R., solicitând în principal achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și, în subsidiar, redozarea pedepsei în raport de circumstanțele personale și de circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită.
Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 223/ P din 27 septembrie 2002, a respins apelurile declarate de către cei doi inculpați împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect reținută, pe baza probelor administrate, încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare iar pedepsele au fost just individualizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs ambii inculpați.
Inculpatul A.C.V. a solicitat reducerea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare. Totodată, inculpatul a solicitat a se constata grațiată integral pedeapsa stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat.
Inculpata M.E.R., reiterând motivele apelului, a solicitat să se dispună achitarea, în raport de împrejurarea că nu a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de criticile formulate se constată următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la sfârșitul lunii octombrie, cei doi inculpați au venit la Constanța și, după câteva zile, au rămas fără bani.
Inculpata M.E.R., la cererea inculpatului A.C.V., a contactat-o telefonic pe partea vătămată C.I., propunându-i să se întâlnească în zona Autogării din Tomis III – Constanța, după care s-au deplasat împreună într-o parcare din zona Brotăcei, unde se afla și inculpatul care a urcat în mașină.
Inculpata, aflată pe scaunul din față a autoturismului, a rugat partea vătămată să se apropie mai mult, pentru a-i spune ceva „la ureche”. În acest timp, inculpatul, aflat pe bancheta din spate, a cerut amenințător părții vătămate să-i de banii și bunurile ce le avea asupra sa, totodată, cerându-i să treacă pe bancheta din spate.
Pe bancheta din spate a autoturismului a trecut și inculpata, împrejurare în care, sub amenințarea cuțitului, a deposedat partea vătămată de bunurile precizate în procesele verbale ale organului de cercetare penală.
Fără a avea permis de conducere, inculpatul a condus acest autoturism pe drumurile publice. Profitând de un moment în care inculpatul conducea autoturismul cu viteză redusă, partea vătămată s-a desprins din mâinile inculpatei, a deschis portiera din stânga și a sărit din autoturism.
Așadar, se constată că prima instanță a administrat probe și a stabilit corect starea de fapt, participarea inculpatei M.E.R. la săvârșirea faptei fiind pe deplin dovedită.
La stabilirea pedepselor, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, prejudiciul produs, împrejurările și modul de operare, precum și persoana inculpaților, astfel că în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., au fost just individualizate, de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Se constată însă că pedeapsa stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, este integral grațiată.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de către inculpatul A.C.V., va casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002, va descontopi pedeapsa rezultantă, de 6 ani și 6 luni în pedepsele componente și va constata grațiată integral pedeapsa de un an închisoare stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii rutiere.
De asemenea, conform art. 83 C. pen., se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 431 din 7 decembrie 2002, a Judecătoriei Călărași, iar conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, va constata grațiată integral această pedeapsă.
În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpata M.E.R., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenta va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 223 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr. 269 din 29 mai 2002 a Tribunalului Constanța, numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 referitor la infracțiunea de prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de:
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată integral grațiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din decretul nr. 328/1966.
Conform art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 431 din 7 decembrie 2002 a Judecătoriei Călărași.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată integral grațiată pedeapsa de un an și 4 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârii pronunțate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.C.V., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15 aprilie 2003.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.E.R., împotriva deciziei penale sus-menționate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.E.R., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată M.E.R. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.