Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 130 din 24 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, inculpatul B.G.V. a fost condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
A fost menținută starea de arest cu deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate.
S-a dispus confiscarea cuțitului aflat la camera de corpuri delicte a instanței.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- 907.900 lei către Spitalul Județean Vrancea;
- 13.578.475 lei către Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar București;
- 100.000.000 lei către B.M. cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Inculpatul a fost obligat la 12.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul B.G.V. a fost încorporat la 26 octombrie 2000 de C.M.J. Vrancea și repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la U.M. 01261 Pitești, județul Argeș, de unde, la 7 februarie 2001, a fost mutat la U.M. 01551 Focșani, județul Vrancea.
În luna aprilie 2001, a fost mutat la Corpul de Pază al Tancodromului aparținând acestei unități, situat pe raza comunei Golești, județul Vrancea. Tancodromul este compus din două părți, un sector cu baraje și distrugeri împrejmuit și un sector de cazare, de asemenea împrejmuit. Între cele două sectoare este o cale de acces spre sat, neîmprejmuită.
La acest tancodrom a fost repartizat și soldatul D.C., iar la 14 septembrie 2001, au mai fost repartizați soldații T.C. și C.G.
În ziua de 14 septembrie 2001, în jurul orelor 9,00, soldații T.C. și C.G. au fost instruiți cu privire la obligațiile militare și li s-a ordonat ca, alături de ceilalți militari, să facă curățenie în dormitoare în interiorul tancodromului și să repare gardul împrejmuitor care era distrus parțial, în special în partea din vecinătatea râului Milcov.
În jurul orei 18,00, inculpatul B.G.V. a primit vizita prietenei sale numita I.P., pe care a invitat-o în incinta tancodromului la o masă de lângă dormitoare.
Aici, inculpatul a consumat vin, apoi cei doi au intrat în dormitor, iar ceilalți trei militari au rămas în curtea interioară a sectorului de cazare.
Numiții B.S. și L.C. erau angajați în muncă în municipiul Focșani. În aceeași după-amiază, cei doi s-au deplasat de la Focșani la Golești, folosind calea de trecere dintre cele două sectoare ale tancodromului, cale de acces folosită de cea mai mare parte a locuitorilor satului Golești pentru a ajunge dinspre municipiul Focșani spre această localitate. Ambii erau sub influența băuturilor alcoolice, B.S. fiind chiar în stare de ebrietate. Fiind văzuți de soldatul T.C. că intră în perimetrul tancodromului, l-a anunțat pe inculpat, care a ieșit din dormitor și s-a îndreptat spre ei. Inculpatul le-a reproșat deplasarea prin tancodrom și le-a cerut să iasă din incintă. B.S. l-a împins pe inculpat și cei doi au început să se înjure, situația revenind la calm datorită intervenției soldatului T.C. și numitului L.C. Soldatul T.C. chiar i-a dat o țigară lui B.S.
Ulterior, cei doi bărbați civili și-au continuat drumul pe lângă gardul tancodromului, deplasându-se către râul Milcov, pe care urmau să-l treacă pentru a ajunge în comuna Golești. Când era în apropierea colțului din stânga al tancodromului, privind dinspre intrarea în clădirea cu dormitoarele, numitul B.S. a reînceput să-i înjure pe militari. Din proprie inițiativă, soldatul D.C. a sărit gardul tancodromului, s-a deplasat în fugă către B.S., pe care l-a împins și au început să se certe. B.S. a ripostat, trântindu-l la pământ pe soldatul D.C.
Inculpatul B.G.V. a observat cele întâmplate. Fiind sub influența alcoolului, cât și sub impresia înjurăturilor și amenințărilor pe care i le adresase anterior B.S., acesta a luat un cuțit din dormitor și a alergat după cei doi civili. A traversat râul Milcov în fugă și, ajungându-l din urmă pe L.C., a încercat să-l depășească dar acesta s-a oprit. Inculpatul l-a înțepat pe L.C. de două ori cu cuțitul pe la spate în zona gâtului și s-a apropiat de numitul B.S., pe care l-a lovit o singură dată cu cuțitul în zona fronto-temporală stânga.
B.S. a căzut la pământ. Inculpatul și-a luat cuțitul, s-a deplasat la râul Milcov, a spălat cuțitul de sânge, a revenit în dormitor și l-a lăsat pe un pervaz.
B.S. a fost transportat cu salvarea la Spitalul județean Vrancea unde i s-a acordat ajutor medical, apoi a fost transportat la Spitalul Dr. Bagdasar din București, unde a decedat la 22 septembrie 2001, ora 12,00.
Din raportul medico-legal nr. A.-3/1430/01 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, rezultă că moartea numitului B.S. s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă craniană complicat în final cu encefalită acută și bronho-pneumonie. Între acțiunile inculpatului și rezultatul letal există legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care, fără a contesta situația de fapt și încadrarea juridică reținute de instanță, a apreciat că pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante (provocarea sau circumstanțe personale).
Curtea Militară de Apel prin decizia nr. 84 din 10 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A reținut instanța de apel că din probele administrate în cauză, nu se constată comportamentul provocator, insultător, amenințător al victimei B.S., care se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Toate aceste manifestări au încetat, însă, iar victima a părăsit zona.
Inculpatul a trecut la urmărirea victimei, înarmându-se cu un cuțit, când aceasta se afla la o distanță relativ mare.
A concluzionat instanța că, chiar în condițiile atitudinii vădit necorespunzătoare a victimei, acestea nu au fost de natură să creeze inculpatului o puternică tulburare și să acționeze sub această stare. Comportamentul inculpatului a constituit o ripostă tardivă și exagerată pe fondul consumului de alcool.
În legătură cu pedeapsa aplicată, aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.G.V. reiterând motivul de apel cu privire la reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, cu consecința reducerii pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Probatoriul administrat confirmă că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.
Corect instanța de apel a reținut că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării pentru inculpat.
Inculpatul nu se poate prevala de scuza legală a provocării, întrucât la momentul în care a hotărât să urmărească partea vătămată, înarmându-se cu un cuțit, aceasta se afla deja la o distanță destul de mare.
Acțiunea de urmărire a victimei și de lovire a acesteia cu cuțitul, în condițiile reținute, nu confirmă că inculpatul a acționat într-o stare de tulburare, sub imperiul căreia a comis fapta de omor.
Nu sunt întrunite astfel cerințele pentru reținerea stării de provocare.
În legătură cu pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare, aceasta a fost just individualizată, având în vedere pericolul social sporit al faptei, împrejurările în care a fost comisă, consecințele produse și datele care caracterizează persoana inculpatului.
De altfel, pedeapsa a fost stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator și nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante cu consecințe asupra reducerii pedepsei.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Urmează a deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.V. împotriva deciziei nr. 84 din 10 septembrie 2002 a Curții Militare de Apel.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 25 septembrie 2001, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.