Asupra recursului de față;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 222 de la 17 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a pronunțat în dosarul nr. 9623/P/2001, condamnarea în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a inculpatului V.C. la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au menținut starea de arest a inculpatului, deducând arestul preventiv, începând cu 30 martie 2001 și s-a făcut aplicația pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R.M., următoarele sume: 12.000.000 lei despăgubiri, 10.000.000 lei daune morale și 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile Spitalul clinic județean Dolj din Craiova despăgubiri în sumă de 4.700.000 lei, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la lichidarea debitului.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă din care 520.000 lei reprezintă taxa pentru raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, iar 550.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanța de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit în fapt, următoarele:
În dimineața zilei de 22 noiembrie 2000, între partea civilă R.M. și V.I. mama inculpatului, a avut loc un conflict motivat că aceasta din urmă pășuna vitele pe terenul părții civile. În timpul acestei dispute, mama inculpatul a fost lovită în spate cu o curea de R.M.
În aceeași zi, la orele 16,00, în timp ce se deplasau la terenul cu pricina, partea civilă a fost oprită pe drum de inculpat, care după ce i-a adresat amenințări cu moartea, l-a lovit cu furca până ce a căzut la pământ. Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, una din ele vizând capul părții civile, acesta într-un gest de apărare a interpus brațul stâng, care i-a fost fracturat.
În timp ce îl lovea a intervenit tatăl inculpatului, V.D. care l-a dezarmat și i-a cerut să înceteze agresiunea.
După câteva momente, însă, inculpatul a smuls furca din mâna tatălui său și a continuat să-i aplice lovituri părții civile. Acesta a fost salvat în cele din urmă de strigătele martorei N.I. și de intervenția fermă a tatălui inculpatului.
R.M. a fost internat în perioada 22 noiembrie – 4 decembrie 2000 la Spitalul Clinic Județean Craiova.
Certificatul medico-legal relevă un tablou politraumatic complex: traumatism cranio-facial, fractură oase piramidă nazală cu deplasare, fractură cubitus stâng, fracturi costale, hemopneumotorax drept, leziuni care au necesitat intervenții chirurgicale și tratament.
Situația de fapt a fost stabilită de un complex probator solid: declarațiile părții civile, depozițiile inculpatului, actele medico-legale, depozițiile martorilor E.E., N.I., V.M., N.V.D.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, invocând omisiunea instanței de a reține în favoarea sa scuza provocării, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., dar și netemeinicia hotărârii, în sensul aplicării unei pedepse prea severe, solicitând desființarea sentinței și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 439 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat.
S-a motivat în esență că inculpatul nu a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări psihice sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, iar pedeapsa aplicată reprezintă o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală.
În principal a solicitat schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., la art. 174 și art. 175 lit. i) cu referire la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii sale.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) cu referire la art. 176 lit. c) în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., nu se impune.
Materialul probator administrat în cauză, stabilește fără dubii că inculpatul a aplicat o multitudine de lovituri cu furca în zone vitale (cap, torace), că aceste lovituri aplicate cu un instrument vulnerant idoneu producerii rezultatului letal au avut intensitate, că inculpatul și-a însoțit acțiunea violentă de amenințări exprese cu moartea.
Relevantă este leziunea de la brațul stâng (fractură cubitus) care este de apărare, în felul acesta partea vătămată reușind să pareze lovitura care era îndreptată spre cap.
Nu în ultimul cuvânt, trebuie subliniată intenția manifestă a inculpatului de a suprima viața părții vătămate, caracterizată printr-o persistență în exercitarea acțiunii violente, deși, la un moment dat, fusese oprit de tatăl său.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanțele au considerat în mod just că nu sunt incidente prevederile acestui text.
Inculpatul a aflat într-adevăr de un conflict între mama sa și partea vătămată, incident care avusese loc dimineața.
Timpul scurs de la momentul acelui conflict, dimensiunile reduse ale acestuia, lipsa unor consecințe grave pentru mama inculpatului, sunt elemente care demonstrează că inculpatului nu i s-au produs tulburări psihice sau o stare de emoție care să justifice fapta în condițiile scuzei provocării.
El este cel care a avut inițiativa declanșării unei acțiuni violente excesive în raport de motivul invocat.
În privința individualizării pedepsei instanțele au ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de elementele concrete care relevă pericolul social al faptei: acțiunea violentă persistentă cu efecte grave asupra integrității corporale a părții civile, antecedente penale inclusiv pentru o faptă similară, ceea ce demonstrează violențe criminogene, un precar tablou al personalității cu elemente patogene (a se vedea expertiza medico legală psihiatrică).
În aceste condiții pedeapsa aplicată corespunde întru totul scopului coercitiv-educativ prevăzută de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C., împotriva deciziei penale nr. 439 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 30 martie 2001, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.