Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 114 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. la 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o coasă cu lungimea lamei de 69 cm; coada din lemn de 178 cm.
A fost obligat inculpatul la 1.756,55 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Gorj cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a sentinței penale până la achitarea integrală a sumei; la 1.073,33 lei rentă globală către partea vătămată începând cu data de 26 mai 2008 până la data de 22 aprilie 2009, data pronunțării sentinței și în continuare la 100 RON rentă periodică lunară până la încetarea stării de nevoie; la 5.000 RON despăgubiri civile, la 3.500 RON cu titlu de daune morale și la 838 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată R.D. și la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut în fapt că în noaptea de 25 - 26 mai 2008, pe fondul unor discuții contradictorii și sub influența băuturilor alcoolice a tăiat cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecarea 40 - 45 zile îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața acestuia.
Inculpatul a recunoscut faptele declarând că fiind într-o stare avansată de ebrietate, l-a tăiat cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, regretând fapta comisă.
Partea vătămată R.D., a declarat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON reprezentând despăgubiri materiale, 70.000 RON daune morale și obligarea inculpatului la plata unei rente viagere lunare, solicitând totodată efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească în ce măsură i-a fost afectată capacitatea de muncă, gradul de infirmitate, procentul și perioada și dacă se menține numărul de zile de îngrijiri medico-legale.
Spitalul Județean Tg. Jiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.756,55 RON despăgubiri civile, ce reprezintă cheltuielile de spitalizare a părții vătămate R.D..
Starea de fapt de mai sus, a fost demonstrată cu declarațiile martorilor A.L.C., R.I., P.I., C.I și I.R., declarațiile părții civile R.D. și declarația de recunoaștere a inculpatului și raportul de constatare medico-legal din 27 mai 2008 de către SML Gorj, care a concluzionat că R.D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător cu lamă ascuțită, "posibil vârful și tăișul coasei", că necesită de la producere 45 - 50 zile îngrijiri medicale și leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de SML Gorj din 6 februarie 2009, a rezultat că partea vătămată, urmare a agresiunii suferite în data de 26 mai 2008 prezintă "Splenectomie posttraumatică, plăgi suturate ale colonului. Eventrație mediană postoperatorie."
Același raport a concluzionat că splenectomia posttraumatică constituie lipsă de organ și infirmitate fizică posttraumatică permanentă și în momentul de față, prezintă o deficiență funcțională ușoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate cu o incapacitate adaptativă până în prezent și în continuare de circa 25 - 30 la sută, iar după realizarea intervenției chirurgicale recomandate, va rămâne cu o deficiență funcțională de 10 - 15 la sută permanentă datorită lipsei splinei (splenectomie).
Având în vedere concluziile acestui raport de expertiză medico-legal, cât și declarațiile martorilor C.I. și I.R., din care a rezultat că partea vătămată, înainte de conflict realiza venituri sporadice prin diferite activități ca zilier la diferite persoane, (câte 30 RON pe zi), tribunalul a apreciat că se justifică obligarea inculpatului către partea vătămată la plata unei rente periodice de 100 RON lunar până la încetarea stării de nevoie și la o rentă globală începând cu data de 26 mai 2008, până la data pronunțării prezentei sentințe, în sumă de 1.073,33 RON.
Din depozițiile martorilor audiați pe latură civilă, a rezultat că partea vătămată a fost ajutată cu suma de 5.000 RON sub formă de împrumut de către martorul I.R., sumă ce i-a fost necesară părții vătămate pentru medicamente, hrană și spitalizare, sumă pe care a fost nevoit să o restituie după circa 4 luni de zile.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
În apelul formulat, partea vătămată a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum și a cuantumului despăgubirilor civile.
În apelul formulat de inculpat, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, întrucât din probele administrate rezultă că se impunea reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din materialul probator, rezultă că tatăl părții vătămate, R.I., a ieșit cu o furcă, cu care l-a înțepat pe inculpat producându-i leziuni.
În cauză se impunea reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., 76 C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă.
A mai arătat că în cauză se poate face aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau a disp. art. 861 C. pen.
În privința laturii civile, a arătat că partea vătămată nu era îndreptățită să primească o rentă lunară, întrucât nu se încadrează în gradul de invaliditate care să îi confere acest drept.
Prin Decizia penală nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă R.D. și inculpatul P.V..
Instanța de prim control judiciar a reținut că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. întrucât inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, aruncând cu scânduri luate din gardul din apropiere, iar pedeapsa a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că deficiența funcțională a părții vătămate a determinat o reducere a veniturilor obținute de aceasta ceea ce impune obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare.
De asemenea, s-a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 RON daune morale, având în vedere suferința fizică și psihică încercată de partea civilă ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Împotriva Deciziei penale nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., solicitând redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a) - c) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. sau art. 81 C. pen.
Cu privire la latura civilă, inculpatul a solicitat înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la plata unei rente viagere către partea civilă întrucât aceasta nu se încadrează într-un grad de invaliditate care să-i confere acest drept.
Inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 și 171 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Pe baza probelor administrate, instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25 - 26 mai 2008 a tăiat-o cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acestuia.
Susținerea inculpatului în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât a fost lovit inițial de tatăl părții vătămate - R.I. - cu o furcă sunt nefondate.
Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate este necesar ca inculpatul să săvârșească infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din declarațiile mertorilor R.P., R.I. coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului rezultă că cel care a inițiat conflictul a fost inculpatul, care, aflându-se în stare de ebrietate, a început să arunce cu scânduri luate dintr-un gard din apropiere spre partea vătămată și martora R.P..
Partea vătămată nu l-a provocat în nici un fel pe inculpat, astfel că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
De altfel, inculpatul invocă existența unei acțiuni provocatoare din partea unei alte persoane, respectiv martorul R.I..
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată la aplicarea acesteia avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând inițial fapta comisă pentru ca ulterior să declare că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu o furcă în zona abdominală în timp ce se întorcea de la bar.
În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante având în vedere că acesta a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social.
În ceea ce privește latura civilă a a cauzei și aceasta a fost soluționată corespunzător de instanța de fond, acordarea unei prestații periodice părții civile impunându-se în raport cu împrejurarea că aceasta, ca urmare a faptei inculpatului, prezintă o deficiență funcțională permanentă ce nu îi mai permite realizarea veniturilor anterioare.
Față de aspectele arătate, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2010.