Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 771F din 13 august 2009, a condamnat pe inculpatul G.G. (recidivist), la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. a) și a art. 80 din același cod.
În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 592 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 104 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 3948 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. d) și a art. 80 din același cod, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 10 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 592 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 104 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 3948 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicare și executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cantității de 0,29 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:
La data de 16 februarie 2009, denunțătorul T.A., uzând de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, a adus la cunoștința organului abilitat, că „B.”, vinde heroină cu suma de 50 RON doza.
În baza ordonanței procurorului, la 17 februarie 2009, organul de poliție, în prezența martorului asistent G.V., a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor componente ale sumei de 100 RON ce urma a fi dată lui T.A. pentru a cumpăra droguri de la „B.” identificat a fi G.G.
În prealabil, denunțătorul a fost percheziționat, asupra lui negăsindu-se substanțe stupefiante sau psihotrope.
După acest moment, denunțătorul, martorul asistent și organul de poliție s-au deplasat în zona F. din sectorul 2, și lui T.A. i s-a înmânat suma menționată.
În continuare, T.A. s-a prezentat la ușa locuinței inculpatului, acesta i-a deschis, l-a întrebat dacă vrea marfa și dacă are banii potriviți, denunțătorul spunându-i că dorește două doze de heroină și i-a dat 100 RON.
Ca atare, inculpatul a luat dintr-un buzunar al unei geci negre două doze de heroină și le-a dat denunțătorului.
După acest moment, denunțătorul a predat heroina, organului de poliție, în continuare acesta a pătruns în imobilul locuit de G.G. și având autorizarea legală, a procedat la percheziționarea apartamentului.
La acel moment, în apartament se aflau inculpatul, V.C., D.C., D.G. și doi minori.
Într-o cameră, între pernele unei canapele, s-au găsit 310 RON, iar pe podea, împrăștiate, 6 seringi din care una prezenta semne de folosire.
Într-o altă cameră a locuinței, între spătarul și salteaua canapelei, s-au găsit 7 punguțe din material plastic, răsucite și lipite la un capăt, acestea conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie.
Toate cele descrise au fost ridicate.
Verificându-se seriile bancnotelor ce compuneau suma de 310 RON, printre acestea s-au regăsit și cele ale căror serii au fost consemnate.
Raportul de constatare tehnico-științifică a înscris că substanța conținută de cele două doze date lui T.A. și cele 7 doze găsite în locuința inculpatului, era heroină în cantități de 0,13 grame și, respectiv, de 0,42 grame, iar în seringa ridicată s-a pus în evidență heroina.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut că a vândut cele două doze de heroină cu suma de 100 RON, cea găsită în locuința sa și că cele 7 doze de heroină erau pentru consum propriu și pentru vânzare.
Împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care a susținut că aceasta nu a fost individualizată prin considerarea comportamentului său procesual, de recunoaștere a faptelor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 236A din 12 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de decizia instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că instanța de fond, orientându-se la stabilirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., sens în care a dat relevanță pericolului social grav al faptelor, acestea aducând atingere sănătății, împrejurărilor în care s-au comis, dar și persoanei inculpatului, în favoarea acestuia reținându-se circumstanțe atenuante în condițiile în care este și recidivist dintr-o faptă anterioară, tot de trafic de droguri.
Totodată, se reține că pedepsele au fost stabilite sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, iar executarea prin privare de libertate răspunde și scopului astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2009 la 16 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2010.