Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.373 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Mureș a fost condamnat, între alții, B.M. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit.a) C. pen. cu aplicarea art.75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 5 iulie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în seara de 3 iulie 2002 inculpatul B.M. împreună cu S.R., G.G. și G.L. au consumat băuturi alcoolice într-un bar din Tg.Mureș. La un moment dat l-au invitat la masa lor pe C.N. – parte vătămată – care și el a consumat băuturi alcoolice.
După ce au ieșit din local inculpatul împreună cu coinculpații au început să-l lovească pe C.N. nevoit să se dezbrace și să predea hainele inculpaților.
Deși fiecare inculpat a căutat să scape de răspundere declarând că ceilalți au comis faptele, instanța a reținut că toți 4 sunt coautori la infracțiunea de tâlhărie.
Prin decizia penală nr.73/A din 14 mai 2003, Curtea de Apel Tg.Mureș a respins ca nefondate apelurile inculpaților B.M. și G.L.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.M. care critică hotărârile pronunțate pentru greșita lui condamnare, recurentul susținând că nu este autorul infracțiunii. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Motivele de casare invocate de inculpat sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. (18) și pct. (14) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că inculpatul B.M. a încercat să eludeze răspunderea penală, susținând că n-a participat la agresarea părții vătămate și furtul hainelor acesteia. Din declarațiile părții vătămate ce se coroborează cu ale coinculpaților rezultă, însă, neîndoielnic că toți 4 făptuitori au exercitat agresiuni împotriva părții vătămate, chiar dacă numai unii și-au însușit obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia. Așa fiind, toți sunt coautori la comiterea faptelor – inclusiv recurentul, din acest punct de vedere hotărârile fiind temeinice și legale.
Și pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată.
Inculpatul B.M. a comis infracțiunea de tâlhărie în forma calificată care atrage încadrarea juridică de la art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. – de două sau mai multe persoane împreună – pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 7 la 20 de ani închisoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare este egală cu limita minimă prevăzută de lege. Așadar, în lipsa unor împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului pedeapsa nu poate fi coborâtă sub această limită decât prin încălcarea legii. Or, în cauză nu numai că nu s-au identificat circumstanțe de natură a atenua răspunderea inculpatului, dimpotrivă s-a reținut că acesta a comis fapta împreună și cu un minor ceea ce reprezintă o circumstanță agravantă legală.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 73/A din 14 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.