Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 112 din 24 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Olt s-a dispus condamnarea inculpatului F.P. la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen. și
- 4 ani închisoare, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 664.745 lei către partea civilă S.M.F. S.A. București, Divizia Instalații C.F.R. Craiova.
S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/1995 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt.
În ziua de 11 iulie 2001, inculpatul F.P. a venit la domiciliul concubinei sale, F.E., de care era despărțit în fapt, iar la scurt timp a plecat în oraș, unde s-a întâlnit cu fiul său F.T.
După ce au consumat înghețată în centrul orașului Drăgănești - Olt, inculpatul și fiul său, s-au deplasat cu un autobuz până în apropierea stației C.F.R. Drăgănești Olt, după care, au mers pe jos, prin triajul stației menționate, intenționând să iasă la drumul județean Drăgănești Olt – Alexandria, pentru ca în final să se deplaseze în localitatea de domiciliu.
Parcurgând o distanță de aproximativ 100 m pe firul 1 al liniei ferate, la secția izolată 1 - 7, inculpatul a observat două funii scurte de cupru, hotărându-se să le sustragă, fapt pe care l-a și realizat cu ajutorul a două pietre, și pe care le-a introdus într-o geantă pe care o avea asupra sa.
În urma sustragerii celor două funii din cupru, instalația de semnalizare a trenurilor a intrat în regim de avarie, situație în care la fața locului s-au deplasat de îndată organele de poliție în vederea efectuării cercetărilor.
Observând apropierea polițiștilor, inculpatul F.P. a aruncat cele două funii din cupru într-o tufă de mărăcini, instigându-l pe fiul său, F.T. să susțină că el este autorul sustragerii, dar acesta a refuzat, iar în final, inculpatul a recunoscut fapta în prezența martorilor asistenți C.N.I. și M.B.
În rezolvarea laturii civile a procesului, despăgubirile acordate au fost stabilite în funcție de probatoriile efectuate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul F.P., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, constând în aceia că, printr-o greșită aplicare a probelor administrate, i s-a reținut vinovăția pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit.
Prin decizia penală nr. 565 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.P. cu motivarea că, susținerea inculpatului că nu este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, este nefondată și contrazisă de întregul material probator și chiar de propria recunoaștere în faza urmăririi penale.
În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus, a declarat recurs doar inculpatul care prin motivele scrise, a criticat pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei.
Critica va fi examinată în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar se va constata că este nefondată.
Astfel, recurentului inculpat i s-au aplicat pedepse situate aproape de limita minimă legală, deși a comis două infracțiuni în concurs și în stare de recidivă, infracțiunea de furt calificat fiind comisă în contextul unor circumstanțe care au agravat răspunderea penală.
Pe cale de consecință, nu se constată alte temeiuri care să justifice o reducere a pedepselor aplicate la limita minimă legală, având în vedere pericolul social al faptelor comise, dar și al făptuitorului se apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., în ce privește individualizarea pedepsei, aspect sub care critica formulată este nefondată și se va respinge ca atare.
Recursul inculpatului este însă fondat pentru un motiv ce va fi examinat din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. și care atrage casarea hotărârilor criticate, în conformitate cu art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Instanțele reținând că inculpatul a comis cele două infracțiuni, în contextul agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., au pronunțat hotărâri cu încălcarea legii.
Există circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., respectiv, săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor numai atunci când există o cooperare a majorului cu a minorului la comiterea activității infracționale, indiferent dacă cooperarea a îmbrăcat forma participației sau a pluralității materiale de infracțiuni.
Din moment ce minorul nu a cooperat, nu a intervenit și nu a contribuit în nici un fel la desfășurarea activității infracționale, nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., în sarcina inculpatului F.P.
Așa fiind, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat este fondat și se va admite, hotărârile urmând a fi casate numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., în sarcina inculpatului, dispoziții ce se vor înlătura din încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 565 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 112 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt, numai cu privire la greșita reținere a art. 75 lit. c) C. pen., dispoziție pe care o înlătură din încadrarea juridică a ambelor infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2003.