S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.Ș. împotriva deciziei penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit: intimata parte civilă C.C. și intimatul reprezentant legal al minorei, C.N.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Inculpatul declară că își retrage recursul.
Procurorul și apărătorul au cerut să se ia act de declarația inculpatului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.166 din 5 iunie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul R.Ș la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 3, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.a din Codul penal.
Pe durata art.71 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.C.I., constituită parte civilă prin reprezentant legal C.N. și obligat inculpatul să-i achite acesteia suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a reținut că, inculpatul R.Ș. are vârsta de 19 ani, nu are ocupație, locuiește în satul Rădeni, comuna Dragomirești, județul Vâlcea, ca și partea vătămată care, la data comiterii faptei de către inculpat, avea vârsta de 11 ani și 11 luni.
În după-amiaza zilei de 11 ianuarie 2002, în jurul orelor 16,00, cu consimțământul părinților, partea vătămată a mers la săniuș. În jurul orelor 17,00 partea vătămată s-a îndreptat spre casă, pe drum întâlnindu-se cu inculpatul, care îi este vecin.
Cei doi au parcurs împreună o bucată de drum, până au ajuns în dreptul unei case aflate în construcție, unde inculpatul i-a cerut părții vătămate să rămână în compania lui. La refuzul părții vătămate, inculpatul i-a replicat acesteia că nu va pleca acasă până nu va întreține raport sexual cu el, apoi a luat-o în brațe, i-a acoperit cu o palmă gura și a dus-o în interiorul casei în construcție. Acolo, i-a imobilizat ambele mâini, prinzându-le cu o mână, iar cu cealaltă mână i-a dat jos acesteia pantalonii și lenjeria intimă, după care a întreținut cu aceasta un raport sexual. După terminarea raportului sexual, inculpatul și partea vătămată s-au îmbrăcat, iar aceasta din urmă a încercat să părăsească casa. Inculpatul a reținut-o, a condus-o în una din încăperi, unde a încercat să întrețină din nou un raport sexual.
Strigătele părții vătămate și solicitarea acesteia de a fi lăsată în pace au fost auzite de tatăl părții vătămate, care se îndrepta spre casă, împreună cu soția sa.
A doua zi au fost sesizate organele de poliție de fapta comisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Inculpatul a susținut că partea vătămată a fost de acord să întrețină cu el relații sexuale, împrejurare față de care, în mod greșit, instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Totodată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din viol în raport sexual cu o minoră.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.252 din 5 septembrie 2002, a respins ca nefondat recursul inculpatului, a dedus arestarea preventivă la zi și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.Ș.
Ulterior, la termenul de judecată stabilit, inculpatul a declarat că își retrage recursul.
Cum potrivit art.3854 alin.2 și art.369 din Codul de procedură penală până la încheierea dezbaterilor oricare dintre părți își pot retrage recursul, urmează a se lua act în acest sens.
Totodată, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.Ș. împotriva deciziei penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.