Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Partea vătămată I.M. a formulat, la 21 aprilie 2000, plângere prealabilă împotriva inculpatului S.C. și pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., susținând că inculpatul a intrat în posesia cazierului său judiciar, din care rezulta că a fost condamnat în anul 1996 pentru săvârșirea unei infracțiuni silvice, și a publicat în ziarul G., din 17 martie 1999, articolul „La noi, I.M. face legea”, în care a afirmat că este „un infractor de drept comun”.
Judecătoria Târgu Cărbunești, prin sentința penală nr. 3160 din 22 decembrie 2000, printre altele, a condamnat pe inculpat la 700.000 lei amendă pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
La adoptarea acestei hotărâri, instanța a reținut că inculpatul a publicat cazierul părții vătămate și a afirmat, pe baza acestuia, că I.M. „este infractor de drept comun”, fapt de natură a-l supune disprețului public.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 382 din 2 aprilie 2001.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție se critică hotărârile despre care s-a amintit mai sus, în partea referitoare la condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie din data de 17 martie 1999, susținându-se că prima instanță, și pe cale de consecință, și instanța de recurs au pronunțat soluția amintită, cu încălcarea legii, deoarece sesizarea instanței pentru această infracțiune, cauza fiind promovată la plângere prealabilă, s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen. și, ca atare, inculpatul nu poate fi condamnat. De asemenea, se susține că soluția amintită este greșită și prin aceea că faptei imputată inculpatului îi lipsește latura subiectivă a infracțiunii de calomnie, respectiv intenția.
Examinând hotărârile atacate și actele dosarului în raport cu motivele recursului în anulare, se constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (2) C. pen., acțiunea penală pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută în acest articol, se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., în cazul acestei infracțiuni, plângerea prealabilă se adresează instanței.
Prin art. 284 alin. (1) C. proc. pen., se dispune ca în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de două luni, din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că partea vătămată s-a adresat cu plângere pentru fapta de calomnie, din 17 martie 1999, la judecătorie, la data de 21 aprilie 2002.
Rezultă, de asemenea, că partea vătămată și inculpatul se cunosc, fiind din aceeași localitate și, mai mult, colegi de serviciu.
Deosebit de aceasta, este demonstrat faptul că partea vătămată a cunoscut fapta săvârșită la 17 martie 1999 și autorul acesteia, întrucât, la 14 aprilie 1999, a publicat un drept la replică în legătură cu aceasta.
Cum în raport cu cele arătate, partea vătămată trebuia să depună plângerea prealabilă la judecătorie până cel mai târziu la 17 mai 1999, când se împlinea 2 luni de la expirarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că plângerea prealabilă a fost introdusă tardiv, ceea ce potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constituie un impediment legal pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, și, ca atare, soluția ce se poate pronunța, în raport cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi decât aceea a încetării procesului penal, instanța nu este îndreptățită ca, într-o asemenea situație, să dispună examinarea în fond a faptei.
O altă soluție decât aceea a încetării procesului penal ar fi contrară legii, întrucât ar duce la inaplicabilitatea art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., pentru cazul când se constată lipsa unei condiții esențiale pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar încălca principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de strictă interpretare și aplicare.
De aceea, hotărând în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de calomnie, în loc de a dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât prima instanță, cât și instanța de recurs, au pronunțat soluții cu încălcarea legii.
Pentru aceste considerații, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului S.C. pentru infracțiunea de calomnie săvârșită la 17 martie 1999 și a se dispune încetarea procesului penal pentru această infracțiune în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., răspunderea penală fiind înlăturată prin neintroducerea în termen a plângerii referitoare la sesizarea instanței.
Față de această soluție ce urmează a fi dată, examinarea celuilalt motiv al recursului în anulare prin care se solicită examinarea în fond a faptei în discuție, a devenit inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 3160 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Cărbunești și deciziei penale nr. 382 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul S.C.
Casează hotărârile atacate și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva sus-menționatului inculpat pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., plângerea prealabilă a părții vătămate I.M., fiind formulată tardiv.
Obligă partea vătămată să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2003.