S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1121 din 28 decembrie 1999 a Tribunalului Gorj și deciziei penale nr.826 din 20 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul M.T.S.D.
S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta.
Apărătorul a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare.
Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3065 din 14 septembrie 1999 Judecătoria Tg.Jiu a condamnat pe inculpatul M.T.S.D. la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.37 alin.3 din Decretul nr.328/1966.
In baza art.81 și a art.82 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.
S-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 12 decembrie 1998, după ce a avariat autoturismul proprietate personală pe care l-a condus sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a sustras de la recoltarea probelor biologice.
Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de procuror și reținând starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal, a înlăturat dispozițiile art.81 din același cod și a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioarede 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a Judecătoriei Petroșani, urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total, 3 ani închisoare.
Curtea de Apel Craiova a admis recursului inculpatului, a redus pedeapsa la un an închisoare și a dispus să fie executată alături de cea anterioară de 1 an și 6 luni închisoare, în total 2 ani și 6 luni închisoare.
Considerând că hotărârile instanțelor de control judiciar sunt contrare legii, procurorul general a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora și, după rejudecare, menținerea hotărârii primei instanțe, cu motivarea că, în mod greșit inculpatului i s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, ceea ce a avut drept consecință nelegala aplicare a dispozițiilor art.83 din Codul penal.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.37 alin.1 lit.a din Codul penal există recidivă postcondamnatorie, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoare mai mare de un an.
De asemenea, conform art.38 alin.2 din același cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
In cauză, din fișa de antecedente penale (fila 9 din dosarul instanței de fond) rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.44 din 9 ianuarie 1995 a Judecătoriei Tg.Jiu, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru infracțiunile prevăzute de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și de art.293 din Codul penal (Anexa 1).
De asemenea, prin sentința penală nr.1944 din 7 iunie 1995, pronunțată de aceeași judecătorie, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.a, c, e și g cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (Anexa 2).
In fine, prin sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a Judecătoriei Petroșani, pronunțată în dosarul nr.3402/1995 (anexat,) definitivă prin neapelare la 9 iunie 1995, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.a, e și g din Codul penal.
In mod corect s-a considerat că în cazul primelor două condamnări, împlinindu-se termenul de încercare prevăzut de art.82 alin.1 din Codul penal, inculpatul a fost reabilitat de drept conform art.86 din același cod, dar eronat s-a apreciat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a Judecătoriei Potroșani.
Aceasta, întrucât, sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a rămas definitivă prin neapelare la 9 iunie 1995, iar nu la 19 iunie 1995, cum greșit a menționat Judecătoria Petroșani în adresa nr.3402/1995 din 26 aprilie 2000, deoarece cauza a fost judecată conform procedurii speciale privind infracțiunile flagrante (fila 22 din dosarul instanței de recurs).
Deoarece fapta dedusă în prezent judecății a fost comisă la 12 decembrie 1998 (nu la 15 decembrie 1998 cum greșit s-a menționat în hotărâre), deci după expirarea la 7 decembrie 1998 a termenului de încercare, instanțele de control judiciar trebuiau să constate că și pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept.
In consecință, reținerea stării de recidivă postcondamnatorie și aplicarea tratamentului sancționator conform art.83 din Codul penal, de către instanțele de apel și recurs, este greșită și a determinat aplicarea unei pedepse mai mari cu 1 an și 6 luni decât cea legală.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul în anulare declarat de procurorul general, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1121 din 28 decembrie 1999 a Tribunalului Gorj și deciziei penale nr.826 din 20 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul M.T.S.D.
Casează hotărârile atacate și menține sentința penală nr.3065 din 14 septembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.