Deliberând asupra recursurilor de față, constată;
Prin sentința penală nr. 83 din 4 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și condamnarea inculpatului C.I. în baza acestor texte de lege la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 februarie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 3.772.940 lei plus dobânda legală, de la rămânerea definitivă a hotărârii despăgubiri către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar București.
Conform art. 109 alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea unei bâte corp delict către numitul P.D.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reținut următoarele:
În seara de 8 septembrie 2001, pe fondul unui conflict între martorii P.D. și I.C., primul a cerut sprijinul prietenilor săi, inculpatul C.I. și martorii P.C. și O.N., pentru a „ lămuri „ situația creată.
Din declarațiile martorilor și ale părții vătămate rezultă că inculpatul și prietenii săi nu-l cunoșteau pe martorul I.C.
Martorul P.D. și prietenii săi au plecat cu autoturismul în căutarea lui I.C. Mașina a fost condusă de martor până în apropierea unei bănci pe care se afla o pereche, respectiv partea vătămată C.M. și martora C.Ș.
Inculpatul a lovit violent cu o bâtă de baseball pe partea vătămată, fiind convins că aceasta este persoana căutată de P.D.
Instanța a reținut din actele medico legale că lovitura a fost aplicată cu un corp dur.
S-a apreciat că este posibil ca aceasta să fi fost dată prin spate, așa cum a susținut partea vătămată, având în vedere că din foaia de observație rezultă că la examenul local s-a constatat și existența unei escoriații și a unei echimoze la umărul drept.
De asemenea s-a reținut că lipsa de substanță osoasă nu se datorează loviturii aplicate, ci este urmarea intervenției chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată.
Instanța a apreciat că din probe nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, simplu fapt că leziunea provocată a fost gravă nefiind suficient pentru a contura o astfel de poziție subiectivă a inculpatului.
Așa fiind s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a lovi, de a produce o suferință fizică iar urmarea constând în punerea în pericol a vieții victimei este rezultatul culpei și ca atare încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală gravă și nu de tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Prin sentința penală nr. 842 din 17 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat sentința și în fond în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus la zi durata arestării preventive.
Instanța de apel a reținut că încadrarea juridică dată faptei în primă instanță este greșită întrucât obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturilor și zona unde au fost aplicate obiectivează intenția inculpatului de a ucide partea vătămată.
S-a apreciat că se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpat.
În recursul procurorului hotărârea a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei, susținându-se că nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante.
Inculpatul a arătat în motivarea recursului că este greșită încadrarea juridică dată faptei în apel și a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe.
Recursul inculpatului își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Analiza împrejurărilor și modalității în care a fost comisă fapta duce la concluzia că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate, întrucât, chiar dacă nu a urmărit producerea morții părții vătămate, a prevăzut acest rezultat și a acceptat producerea lui.
Astfel este cert stabilit că, pentru a lovi pe partea vătămată inculpatul a folosit o bâtă de baseball, obiect apt să producă leziuni mortale. De asemenea lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, respectiv în cap, cu o deosebită intensitate care rezultă din gravitatea leziunilor produse, traumatism cranio cerebral minor grad. cu fractură temporo-parietală dreaptă liniară, hematom subdural parieto-temporal drept și contuzie cerebrală edemato-hemoragică fronto-temporală dreaptă”, leziuni care au pus în pericol viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.
Dată fiind poziția subiectivă a inculpatului față de rezultatul faptei sale, corect s-a reținut în apel că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Recursul declarat de procuror își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., și este fondat.
Se apreciază că în mod justificat au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului având în vedere contextul în care a fost comisă fapta, vârsta inculpatului, faptul că are un copil minor, iar din caracterizarea eliberată de Primăria Comunei Modelu, județul Călărași rezultă că are o comportare ireproșabilă în familie și societate.
Pedeapsa aplicată este însă prea blândă în raport cu gravitatea faptei și urmările produse.
Față de toate considerentele sus-menționate se va admite recursul procurorului și conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va casa decizia instanței de apel și se va majora pedeapsa aplicată în limitele permise de art. 76 alin. (1) și (2) C. pen.
Recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 842 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.I.
Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului pe care, prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., o modifică, în sensul că o majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 22 februarie 2002 la 7 mai 2003.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.