Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 275 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.B.N. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2002 la zi.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1.447.682 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă Spitalul orășenesc Siret.
Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca nefondate, despăgubirile civile solicitate de partea vătămată A.M.I., prin reprezentanții săi legali A.M.D. și A.M.M.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 20 iunie 2002, în jurul orelor 14,00, după efectuarea unor activități agricole și consumarea a 100 ml. lichior de mere, inculpatul s-a reîntors la domiciliul bunicului său unde l-a întâlnit pe minorul A.M.I. în vârstă de 10 ani, care suferă de „deficiență mintală severă”, fiind încadrat în gradul I de handicap.
După ce inculpatul a intrat în bucătăria de vară a bunicului său, minorul l-a urmat, împrejurare în care s-a hotărât să-l oblige să întrețină cu el raporturi sexuale anale. În aceste împrejurări, inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată, aducând-o în imposibilitatea de a se apăra și profitând și de deficiența mintală a acesteia, a întreținut cu minorul un raport sexual anal, după care l-a trimis acasă, iar el a părăsit casa bunicilor, reîntorcându-se la domiciliul părinților săi din orașul Siret.
În ziua de 23 iunie 2002, victima a fost internată în spital și a fost examinată medico-legal, concluzionându-se că aceasta prezenta „o fisură postero-anală” ce atesta realitatea raportului sexual.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea violului au fost stabilite în baza procesului-verbal de sesizare, procesului-verbal de audiere, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor coroborate cu cele ale inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii.
Instanța a înlăturat apărarea formulată de inculpat în faza cercetării judecătorești, în sensul revenirii asupra declarațiilor de recunoaștere a faptei și susținerii că este nevinovat, ca fiind nesusținută de nici o altă probă.
Prin decizia penală nr. 41 din 3 februarie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul M.B.N., a desființată în parte sentința primei instanțe, în sensul că, prin aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, privind criticile formulate de apelant a reținut că în cauză s-au administrat probe temeinice de vinovăție a inculpatului, care prin constrângere și profitând de faptul că minorul parte vătămată nu se putea apăra datorită deficienței mintale severe de care suferă, a întreținut raport sexual anal cu acesta și că retractarea de către inculpat în instanță a declarațiilor date la urmărirea penală, nu este justificată.
S-a considerat întemeiată critica privind individualizarea pedepsei, în sensul că, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., se impune reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, a susținut că prin condamnarea sa pentru infracțiunea de viol s-a săvârșit o eroare gravă de fapt.
S-a solicitat casarea hotărârilor și achitarea pentru inexistența faptei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 20 iunie 2002, în locuința bunicului său a întreținut un act sexual anal cu minorul A.M.I., în vârstă de 10 ani și cu o deficiență mintală severă.
Susținerea inculpatului în instanță că declarațiile date în faza de urmărire penală nu reflectă realitatea și că este nevinovat de fapta imputată a fost în mod justificat înlăturată de instanța de control judiciar, din probe rezultând că minorul a fost violat în ziua de 20 iunie 2002 de către acesta.
Astfel, părinții minorului au declarat că, chiar în ziua de 20 iunie 2002, când s-au întors de la lucru l-au găsit pe fiul lor plângând, acesta explicându-le mamei și bunicii, că a fost violat de inculpat.
Părinții nu au anunțat imediat poliția, însă a doua zi, minorul acuzând dureri, l-au dus la spital unde examinat medico-legal s-a confirmat realitatea raportului sexual.
Așa fiind, soluția de condamnare confirmată de instanța de control judiciar este concordantă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Întrucât critica din recurs este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 7 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B.N., împotriva deciziei penale nr. 41 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002 la 7 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.