Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 334 din 10 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul R.G. la:
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. și
- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an și 3 luni închisoare, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an și 3 luni.
A dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 1999, la 8 noiembrie 2001.
A luat act că părțile vătămate R.O., R.N.D. și K.R. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 188 din Legea nr. 3/1978, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.373.564 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca B., corp delict, aflat în camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
R.C.V. era căsătorită cu R.O., cetățean iranian, care avea o firmă comercială în Complexul D., din București.
Deoarece, după ce, din căsătorie, s-a născut un copil, soțul începuse să-și neglijeze familia, soția sa a hotărât să ia legătura cu soțul său, pentru a cunoaște ce intenții are în legătură cu căsătoria și cu responsabilitățile privind creșterea și educarea copilului.
Aflând despre aceste intenții ale surorii sale, inculpatul R.G. s-a oferit să o însoțească.
Astfel, la data de 20 decembrie, inculpatul s-a deplasat, împreună cu sora sa, cu tatăl său, R.D., cu fratele său, R.N.D. și vărul său, S.D., la complexul comercial unde sora sa urma să poarte discuția cu soțul ei.
La început, discuțiile au fost pașnice, dar după ce R.O. a comunicat că intenționează să divorțeze și soția sa i-a cerut bani, pentru întreținerea copilului, brusc soțul a devenit violent, lovindu-și soția cu pumnul peste față. În apărarea acesteia au intervenit R.D., R.N.D. și S.D., iar în favoarea soțului au intervenit coasociații firmei sale, conflictul extinzându-se.
În aceste împrejurări, inculpatul R.G., a intrat în standul cumnatului său, a scos un pistol din buzunar, l-a armat, l-a îndreptat și a tras spre R.O., care s-a ferit, aplecându-se, astfel că glonțul tras din pistol a lovit la picior pe K.R., care se afla în imediata apropiere.
În continuare, inculpatul a reînarmat pistolul și a apăsat pe trăgaci, moment în care a fost lovit peste mână de R.O. și de fratele acestuia R.V., astfel că glonțul nu și-a lovit ținta, lovind la picior pe R.N.D.(fratele inculpatului).
Partea vătămată K.R. a suferit o plagă la coapsa dreaptă, fără să i se fi pus în primejdie viața, necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată R.N.D. a suferit o plagă împușcată la coapsa stângă; nu i s-a pus în primejdie viața; au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Sentința a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind criticată pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 520 din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul, a desființat parțial sentința și, în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și i) și art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară de la un an și 3 luni, la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a motivat că pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, este prea mică față de gravitatea faptei, chiar și în condițiile reținerii circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o, în principal, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., susținând că lipsește intenția de a suprima viața, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cu consecința unei noi individualizări a pedepsei.
Critica este nefondată.
Intenția de a ucide a fost stabilită corect, din folosirea unui pistol cu glonț, din construcție armă pentru a ucide, îndreptarea armei spre o anumită persoană, declanșarea sistemului de tragere, de la o mică distanță și perseverarea inculpatului, repetând tragerea.
Faptul că, din motive independente de inculpat, acțiunea acestuia nu și-a atins ținta urmărită și lovind alte persoane, cărora le-a produs numai vătămări corporale, nu este de natură a duce la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., din moment ce inculpatul a acționat cu intenție specifică infracțiunii de omor.
Printr-un motiv subsidiar, inculpatul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, considerând că apelul a fost greșit admis, întrucât nu se impunea majorarea pedepsei.
Această critică este fondată.
Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a evaluat corect intensitatea actelor de provocare, în condițiile concrete în care s-a comis fapta, gradul de ușurare a răspunderii penale și le-a dat semnificația legală, reflectându-se în măsura cuvenită, în cuantumul pedepsei.
Motivarea instanței de apel, pentru majorarea pedepsei, precum că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mică, chiar și în condițiile circumstanței atenuante a provocării, pe lângă faptul că nefiind argumentată, este neconvingătoare, nici nu reflectă o apreciere justă a situației sub acest aspect.
În această situație, se impunea ca instanța de apel să respingă ca nefondat apelul declarat de procuror.
Aspectul reliefat, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38518 pct. 12 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul, a casa decizia atacată și a menține hotărârea primei instanțe, apelul declarat de procuror, fiind greșit admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.G., împotriva deciziei penale nr. 520 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 334 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, hotărâre pe care o menține.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.