Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16 din 17 ianuarie 2002, Tribunalul Botoșani a condamnat-o pe inculpata A.V.:
- în baza art. 289 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la 4 luni închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) și e) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Au fost anulate actele false.
Inculpata a fost obligată să plătească, în solidar cu SC V. SRL Botoșani, către Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, suma de 544.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a mai dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, în anul 1993, inculpata A.V., împreună cu fiii, a înființat SC A. SRL Botoșani care, în anul 1997 a contractat un împrumut de la B.I.R., Filiala Săveni.
Întrucât nu l-a rambursat la timp, datoria a ajuns în anul 1999 la suma de 380.000.000 lei, societatea fiind somată și amenințată cu executarea silită.
Deoarece nu mai putea desfășura activități prin această societate, la data de 13 mai 1999, inculpata a înființat SC V. SRL Botoșani, având ca obiect de activitate, printre altele, morărit și panificație, servicii agricole, comerț cu cereale.
Scopul real al înființării acestei societăți, la care inculpata era asociat unic și administrator, a fost acela de a crea o entitate juridică, cu obiect de activitate de furnizare de bunuri și servicii în agricultură, sub acoperirea căreia să achiziționeze și deconteze cupoane pentru agricultori, distribuite de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza O.G. nr. 32 din 29 ianuarie 1999.
Potrivit art. 1 din ordonanța sus-arătată, sistemul de plată pe bază de cupoane valorice cu finanțare de la bugetul de stat, este instituit în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, cupoanele fiind acordate cu titlu gratuit agricultorilor.
Aceste cupoane, reprezentând bonuri de valoare, puteau fi folosite numai pentru achitarea bunurilor și serviciilor prestate în agricultură, fiind interzisă, conform art. 11 alin. (2) din ordonanță, vânzarea-cumpărarea lor.
Furnizorii de bunuri și servicii pentru agricultură, în schimbul cupoanelor, vor încasa contravaloarea acestora, conform art. 10 alin. (1) din aceeași ordonanță, prin bănci.
Încălcând cu bună știință toate aceste condiții și interdicții, inculpata A.V., a cumpărat cupoane pentru agricultori de la persoane fizice din județele Botoșani, Suceava, Iași și Bistrița-Năsăud, în valoare totală de 8.905.750.493 lei, negociate la sume mai mici decât valoarea lor reală de decontare prin bancă.
Cele două societăți administrate de inculpată nu dețineau tractoare sau alte utilaje agricole și nici nu au închiriat astfel de utilaje pentru a putea presta servicii (arat, semănat, discuit, întreținere culturi) în agricultură.
Pentru a-și asigura documentația necesară decontării prin bancă a acestor cupoane, prevăzută de art. 11 și art. 15 din Normele metodologice din 19 februarie 1999 a Guvernului României, inculpata a completat în fals 33 facturi pentru perioada 3 iulie 1999 – 17 august 1999, în care a consemnat că SC V. SRL Botoșani, a efectuat în beneficiul unor persoane fizice, lucrări agricole care au fost achitate prin cupoane agricole. Aferent facturilor, a întocmit centralizatoare în care erau consemnate seria și numărul cupoanelor care, în realitate, au fost cumpărate, până la concurența sumei trecută în fiecare factură.
Aceste documente au fost depuse la B.C.R., Filiala Săveni, pentru decontare a 40.375 cupoane agricole, pentru care a încasat nelegal de la bugetul statului suma de 8.950.725.000 lei, la care, adăugând penalitățile prevăzute de art. 10 alin. (1) și (2) din ordonanță în sumă de 3.524.160.496 lei, rezultă un prejudiciu total la bugetul de stat de 12.474.885.496 lei.
Tot în scopul constituirii documentației necesară decontării cupoanelor, inculpata a completat în fals trei facturi potrivit cărora SC A. SRL Botoșani ar fi livrat SC V. SRL, cantitatea de 198.845 kg îngrășământ chimic în valoare de 795.535.344 lei, în schimbul cărora, beneficiara a emis un ordin de plată în perioada 30 iulie – 3 septembrie 1999 de virare a sumei totale de 544.100.000 lei.
S-a mai reținut că, inculpata a completat cu date false și alte facturi în numele celor două societăți comerciale, în care a consemnat operațiuni comerciale privind bunuri și servicii pentru agricultură cu alte societăți din țară, facturi pe care le-a cumpărat în alb din București.
Prejudiciul final în sumă de 544.100.000 lei, a fost luat în considerare în baza concluziilor Raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit în faza de judecată de către auditorul financiar C. și care reprezintă suma virată de SC V. SRL Botoșani către SC A. SRL Botoșani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și reținerea prejudiciului în sumă totală de 12.474.885.496 lei, inculpata A.V. care a solicitat achitarea, precum și Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S. județul Botoșani în latura civilă, solicitând majorarea despăgubirilor în sumă de 8.950.725.000 lei și acordarea penalităților, calculate conform art. 10 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 32/1999.
Prin decizia penală nr. 252 din 8 iulie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis apelul parchetului și, schimbând încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la 2 ani închisoare, pedeapsă de executat după contopirea făcută, conform art. 33 și art. 34 C. pen., cu cele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost înlăturat art. 81 C. pen.
Au fost respinse apelurile inculpatei și părții civile.
Împotriva deciziei penale sus-arătate au declarat recurs inculpata A.V. și D.G.F.P.C.F.S. a Județului Botoșani.
În recursul său, inculpata a solicitat în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că, deși cupoanele au fost valorificate ilegal, nu există pagubă, întrucât lucrările agricole au fost executate pe terenurile pentru care au fost distribuite acele bonuri de valoare, precum și achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., faptele, în împrejurările în care au fost comise, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, inculpata a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., motivând săvârșirea infracțiunilor de constrângerile financiare în care s-a aflat și invocând sinceritatea în cursul procesului penal.
Partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor la valoarea de decontare a cupoanelor, respectiv, la suma de 8.950.725.000 lei, precum și obligarea la plata penalităților, calculate conform art. 10 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 32/1999.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea reține:
1. În recursul inculpatei A.V., întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1), pct. 12, 14 și 171 C. proc. pen.:
- critica privind greșita condamnare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nu este fondată.
Așa cum s-a arătat, inculpata a recunoscut constant că, pentru a redresa situația financiară a SC A. SRL Botoșani, la care era asociat, a conceput și pus în aplicare un plan de comercializare a cupoanelor agricole, deși, potrivit actului normativ în materie, era interzisă vânzare-cumpărarea acestora. Inculpata mai cunoștea că, potrivit art. 5 din ordonanță, cupoanele puteau fi folosite numai de către beneficiarii acestora, pentru plata bunurilor și serviciilor și, de asemenea, că aceste bonuri valorice puteau fi utilizate până la data de 5 decembrie 1999, după care deveneau nule.
În sfârșit, aceste cupoane, a căror valoare este suportată de la bugetul de stat, nu puteau fi folosite decât pentru procurarea de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, nominalizate prin hotărârile a guvernului, conform art. 1 și art. 4 din ordonanță.
Cu toate acestea, și ignorând consecințele art. 10 alin. (1) și art. 11 din O.G. nr. 32/1999, stabilind că faptele săvârșite în legătură cu regimul cupoanelor se sancționează potrivit legii, iar în plan material atrag obligația restituirii de către furnizori a contravalorii cupoanelor încasate, precum și penalități, inculpata, acoperind neexecutarea vreunei activități de prestare servicii ori de procurare materiale pentru agricultură, prin întocmirea în fals a documentației, a obținut în aceste condiții, decontarea prin bancă a cupoanelor agricole, în realitate cumpărate ocazional.
Fără îndoială că aceste cupoane, nefolosite pentru plata unor servicii și materiale pentru agricultură, deveneau nule, statul neasumându-și obligația finanțării lor.
Săvârșită în aceste împrejurări, fapta inculpatei A.V. realizează toate trăsăturile și condițiile infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., prejudiciul fiind adus bugetului statului prin determinarea băncii, care, conform convenției, efectuează contra comision, decontarea, să achite aceste bonuri valorice care în realitate nu au servit la plata unor bunuri sau servicii furnizate agriculturii.
- faptele inculpatei de a fi completat cu date necorespunzătoare adevărului cele 33 facturi, în care s-au consemnat livrări nereale de îngrășăminte chimice, precum și a celorlalte facturi privind livrări, în realitate nefacturate, de bunuri și servicii, cu alte societăți comerciale din țară, prezintă, fără îndoială, gradul de pericol social al infracțiunii, fiind mijlocul prin care s-a realizat inducerea în eroare a băncii în scopul obținerii contravalorii cupoanelor.
Curtea, însă, constată, din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., că, încadrarea juridică a acestor fapte în dispozițiile art. 289 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 291 C. pen., este greșită.
Facturile și celelalte documente falsificate emanând de la o societate comercială cu răspundere limitată, nevizând înregistrări în contabilitate, nu au, conform art. 150 alin. (2) C. pen., caracterizarea de înscris oficial.
De urmare, luând în considerare cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru aceste fapte, din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunea unică prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., menținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și a efectelor arătate de art. 76 C. pen., pentru care se va stabili o pedeapsă în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.
- nu poate fi admisă nici cererea, în subsidiar, a inculpatei de suspendare condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.
Inculpata, punând în aplicare un plan de comercializare a cupoanelor agricole, a deturnat cu bună știință o acțiune de subvenționare, inițiată de stat, transformând-o prin mijloace infracționale, într-o sursă de venituri.
Prejudiciul adus bugetului statului, chiar în cuantumul reținut de instanță, este semnificativ și conferă faptelor un ridicat grad de pericol social concret.
2. În recursul părții civile, D.G.F.P.C.F.S. a Județului Botoșani, Curtea constată că această parte în proces a exercitat calea de atac cu încălcarea dispozițiilor art. 3853 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) din același cod, privind termenul de declarare.
Așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale nr. 252 din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Suceava, partea civilă a fost prezentă la dezbaterea apelului în ședința din 8 iulie 2002, astfel încât, pentru aceasta, termenul de recurs curge de la pronunțare, împlinindu-se la data de 19 iulie 2002.
Datând declarația de recurs cu 22 iulie 2002 și depunând-o la poștă, conform ștampilei Oficiului Botoșani 1, la 25 iulie 2002, partea civilă a exercitat calea de atac după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru toate cele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de inculpata A.V., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu și va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de partea civilă, care va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata A.V., împotriva deciziei penale nr. 252 din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 16 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoșani, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de fals intelectual și uz de fals.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de: 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 74, art. 76 C. pen.; 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și a art. 74 lit. a), c) și e) și art. 76 C. pen. și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 289 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 8 2/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în baza art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 C. pen., urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimata parte civilă Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.C.F.S. Botoșani.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.