Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 299 din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, a fost condamnat inculpatul M.I.C., în baza art. 312 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., iar conform art. 118 lit. b) din același cod s-a dispus confiscarea cantității de 0,616 kg. mercur ridicată de la inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că în luna iunie 2000, inculpatul a luat de la O.G. un recipient din material plastic în care se afla mercur, găsit cu prilejul unor săpături la o canalizare din București.
Inculpatul a transportat sticla cu mercur la domiciliul său din S., deținând-o până în luna martie 2001, când a remis substanța toxică numitului G.C.C., căruia i-a predat mercurul în scopul vânzării.
La rândul său sus-numitul a vândut sticla cu mercur lui G.C. din Târgoviște, la care a fost găsită de organele poliției cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la 21 martie 2001.
S-a procedat la cântărirea substanței toxice rezultând o cantitate de 0,715 kg., din care la analiza chimică s-au consumat 100 gr. S-a stabilit că substanța conține mercur alb în proporție de 99,99%.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 500 din 11 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că nu a fost legal citat la ultimul domiciliu și prin afișare la consiliul local și că pedeapsa aplicată este prea severă sub aspectul modalității de executare.
Astfel, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la citare și că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executare într-un loc de deținere, nefiind cazul suspendării executării sancțiunii.
Împotriva acestei decizii, ca și a sentinței primei instanțe, a declarat recurs în termen legal inculpatul M.I.C., care invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că nu a fost legal citat la judecarea cauzei și în subsidiar, că pedeapsa a fost greșit individualizată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, ori suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul declarat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Potrivit art. 176 alin. (1) lit. c) din același cod, citația trebuie să cuprindă adresa celui citat, respectiv localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, respectiv blocul, scara și etajul.
În sfârșit, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți.
Din examinarea actelor dosarului se constată că domiciliul inculpatului este în localitatea S., județul P., că în vederea judecării cauzei în fond și în apel inculpatul plecat la muncă în străinătate, a fost citat fără menționarea scării și etajului imobilului, procedura fiind îndeplinită prin afișare și că ceea ce a produs o vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului, că nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârilor pronunțate cu înfrângerea dispozițiilor evocate și reluării judecății.
Fiind întrunite cerințele cazului de casare evocat, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat, a casa decizia atacată cât și sentința primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu prilejul soluționării cauzei, urmează a fi examinate și celelalte solicitări ale recurentului inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.I.C., împotriva deciziei penale nr. 500 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 299 din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.