Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 140 din 29 martie 1960 a Tribunalului Militar București a fost condamnat inculpatul P.P. la 7 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.
Conform art. 25 pct. 6 din același cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului.
În fapt, s-a reținut că, în perioada 1956-1959, în mai multe rânduri, inculpatul a făcut afirmații cu caracter denigrator la adresa regimului politic, preconizând schimbarea acestuia.
Tribunalul Militar de Regiune Militară prin decizia penală nr. 1014 din 14 mai 1960 a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale și că astfel soluția de condamnare este greșită.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, constituia infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și se pedepsea cu închisoare de la 3 la 10 ani și interdicție corecționlă, fapta de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului.
Din examinarea acestui text legal, se constată că acțiunile ce constituie latura materială a infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale trebuiau să aibă aptitudinea de a pune în pericol ordinea socială, forma de guvernământ ori securitatea statului.
Probele administrate au confirmat că inculpatul și-a exprimat în mai multe rânduri nemulțumirea față de regimul politic, elogiind economia și sistemul capitalist precum și evenimentele petrecute în anul 1956 în Ungaria.
Astfel, față de martorii P.Șt., E.S., M.N., C.I. și O.P., inculpatul simpatizant al Partidului Național Liberal și fost primar, în câteva ocazii a criticat regimul comunist, preconizând schimbarea lui, a elogiat evenimentele din Ungaria, a îndemnat diverse persoane să se opună colectivizării agriculturii și a comentat știrile transmise de posturile de radio străine.
Or, toate aceste acțiuni, prin conținutul lor concret nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale, a formei de guvernământ ori să pericliteze securitatea statului și în aceste împrejurări instanțele militare erau obligate să dispună achitarea inculpatului pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii imputate.
Întrucât nu au procedat astfel și, au hotărât în mod nelegal condamnarea inculpatului, soluțiile pronunțate sunt greșite.
Fiind întrunite cerințele art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., Curtea în baza art. 4141alin. (1), raportat la art. 38515pct. 2 lit. b) din același cod, urmează a admite recursul în anulare, a casa ambele hotărâri și a dispune achitarea inculpatului P.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.
Totodată, se va dispune înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii inculpatului.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 140 din 29 martie 1960 a Tribunalului Militar București și deciziei penale nr. 1014 din 14 mai 1960 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul P.P.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.P. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.